Lasă-mi urma tălpilor tale pe-al sufletului drum
Să te pot găsi mereu, nu doar acum
Lasă-mi căldura braţelor ce m-a cuprins
Cu ea să mă încălzesc când drumu-mi va fi nins
Ca o pătură ţesută din iubire, gânduri şi vise
Pe cerul meu lumina stelelor să fie mereu aprinsă.
Lasă-mi câte un gând cu fiecare al tău zbor
Să alunge cu puterea lui şi cel mai negru nor
Aripile lui să mă ridice, să mă poarte în visare
Să cunosc ce se-ntâmplă în depărtare.
Lasă-mi un vis care să-mi fie realitatea
În adâncimea ochiului său să-i trăiesc plinătatea
Să ne fim izvor de apă şi haină de senin
Cum frunzele în ramuri îşi găsesc cămin.
Autor: Anca Horj
