Iubito,
au oare ştii tu că noaptea
noi pe cer vedem lumina
unor stele ce au apus
de multă vreme?
Întreb:
Cât timp îi ia luminii noastre de aici
s-ajungă la marginea Universului?
Universului fără de margini.
Lumina mea,
atâta vreme aş sta şi eu
cu tine-n braţe!
Te-aş asculta vorbindu-mi,
cântându-mi, şoptindu-mi
în ureche.
Te-aş iubi o eternitate…
Și-aş aştepta apoi lumina
să se-ntoarcă iar,
iubindu-te.
Autor: Petru Dolhescu
