Omul care mergea fără să
Lase urme,
Care tăcea vorbindu-mi,
Strigându-mă pe nume,
Care privea în vid
Umplându-l de-a sa lume-
Eu l-am iubit cândva
Scriindu-mi-l în rune…
Om ce iubea frenetic,
Fiinţă împietrind,
Şi semăna în sine
Polenul suferind,
Care lipea afişe cu paşii
Regăsiţi-
Eu l-am iubit cândva
Cu ochii-mi osteniţi…
Autor: Alina Drăgan
