Într-o bună zi-n grădină
A intrat, cam decoltată,
Cu pas gingaş de felină
O încântătoare fată.
Pe unde calcă răsar flori
Şi saltă-n zbor mici fluturaşi;
La semnul ei apar cocori
Şi crapă-n ramuri muguri graşi.
Cine-i fata zâmbitoare
Care-n urmă-n iarba rară
Ghiocei şi lăcrămioare
Lasă peste tot pe-afară?
Cucul, ce prin văi se-ascunde
Şi se culcă-n crânguri seara,
Mă strigă: – Îţi voi răspunde!
Fata asta-i Primăvara!
Autor: Gheorghe Vicol
