VÂLCEA: Castelul Zătreni

0
90

Castel-Zatreni-01

Nu sunt multe castele în partea de centru şi de vest a ţării, dar unul dintre cele mai frumoase şi impunătoare astfel de edificii medievale se află în judeţul Vâlcea. Dacă până în 1989, brigadierii de la IAS Zătreni reparau tractoare şi combine în curtea construcţiei medievale, de ceva vreme sorţii au început să fie de partea acesteia, Castelul de la Zătreni urmând să redevină ceea ce a fost în urmă cu peste 200 de ani.

„Istoria locului, adică a comunei Zătreni, după cum o mărturiseşte şi numele ei, se leagă strâns de cea a boierilor Zătreni, o puternică familie boierească vâlceană, care a dat Ţării Româneşti şi voievozilor mai mulţi înalţi dregători. Nicolae Iorga, în «Istoria bisericii româneşti», menţionează boierii Zătreni, alături de boierii Drăgoeşti, ca donatori (între anii 1568-1576) la ridicarea schitului Sfântul Nicolae din Olteni (Bujoreni), sediul vechii Episcopii a Râmnicului”, spune prof. Ligia Rizea, specialist în patrimoniu.

Fiu al postelnicului Danciu Zătreanu şi al Maricăi, fiica slugerului Drăgoi din Fălcoiu, vornicul Preda Zătreanu stăpânea, la începutul secolului al XVIII-lea, moşia cuprinsă între Bălceşti şi Pârâieni, în sud-vestul judeţului Vâlcea. Preda ridică în Zătreni, în 1734, o biserică de zid, cu hramul Sfântul Nicolae, similară ca dimensiuni şi arhitectură cu bisericile „Toţi Sfinţii” (1762-1764) şi „Buna Vestire” (refăcută în 1747-1751) din Râmnicu Vâlcea, dar şi cu alte biserici boiereşti, ridicate sub directa influenţa a ctitoriei de la Hurezi a Sfântului Constantin Brâncoveanu.

„Dar, în 1740, Preda Zătreanu moare. Moşia lăsată de el se este împărţită între moştenitori. În 1754, fratele său, Radu Zătreanu construieşte în apropierea Bisericii Sfântul Nicolae o locuinţă, respectiv ceea ce azi numim Cula Zătreanu, o locuinţă feudală fortificată, ridicată pe un beci boltit semicircular, cu ferestre de tragere şi ziduri groase de 80 de cm. Camerele de locuire sunt aşezate la primul şi al doilea nivel. La ultimul nivel se păstrează holurile originare cu bolţi semicilindrice, încăperi cu bolţi mănăstireşti şi un foişor cu stâlpi de cărămidă şi arcade trilobate, cu o largă perspectivă asupra văii Olteţului”, menţionează Ligia Rizea.

Castel-Zatreni-02

Apoi, începe dezastrul pentru familia Zătreanu. Istoricii spun că „prea multe danţuri, prea multe zaiafete la moşie şi nu doar de sărbătorile mari de peste an, Crăciunul şi Paştile, erau celebrate cu vinuri bune şi evident că problemele financiare încep să se facă simţite”.

După unele referinţe, cula este pierdută la masa de joc de un anume Iancu Zătreanu, iar la începutul secolului al XIX-lea, împreună cu o bună parte din moşia Zătrenilor este cumpărată de un arendaş pe nume Boicescu, provenit, după câte se pare, din Bulgaria. Iancu moare ca cerşetor în Craiova. Succesiv, cula devine proprietatea lui Miliţă Boicescu, apoi a fiicei acestuia Maria (Miţa) Boicescu (căsătorită Potamian), care se implică într-o serie de acţiuni filantropice ce au contribuit la dezvoltarea comunei Zătreni.

Între altele, contribuie la înfiinţarea primei şcoli din Zătreni, un local mare cu sală de festivităţi, a şcolii de meserii, ulterior, a gimnaziului agroindustrial şi la restaurarea Bisericii Sfântul Nicolae, ctitoria lui Preda Zătreanu. De la Maria Boicescu, cula trece în proprietatea nepotului său Hristea Boicescu. Pe acest parcurs, culei îi este alipit un conac cu două etaje, cramă la demisol şi două terase generoase, întregul edificiu primind o unitate stilistică. Şi, din acel moment, ansamblul arhitectonic devine un adevărat castel medieval.

Castelul de la Zătreni, cum a început să fie astăzi denumit, este compus din două corpuri construite în etape distincte. O culă construită la mijlocul secolului al XVIII-lea şi un conac alipit ei în secolului al XIX-lea. De altfel, edificiul, deşi în prezent unitar, apare în lista monumentelor istorice din judeţul Vâlcea cu două numere de cod, unul identificând Cula Zătreanu şi celălalt Conacul Boicescu, tocmai pentru a se distinge cele două etape de construire.

Castelul nu putea să scape în 1947 de tăvălugul noii orânduiri. Imobilul este naţionalizat în timpul regimului comunist. Aici se fac înscrierile forţate în CAP. Beciul este prădat de toate vinurile alese, iar ţăranii care refuzau de bună voie înscrierea în colectiv erau legaţi cu lanţuri şi torturaţi. După încheierea colectivizării, castelul este transformat în sediu al IAS Zătreni. Sunt scoase cărţile, o bibliotecă impresionantă este arsă, pianul este scos în bucăţi, tablourile au fost furate, curtea cu grădini de promenadă este rasă la nivel de arbori ornamentali, pentru a face loc tractoarelor şi semănătorilor. I se aduc unele modificări şi îi este prădat şi distrus tot mobilierul interior.

Castel-Zatreni-03

După 1989, revine în proprietatea urmaşilor lui Hristea Boicescu şi este pus în vânzare. Trece succesiv prin mai multe proceduri administrative privind dreptul de preemţiune stipulat de Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, care cere exercitarea acestui drept, pe rând, de Ministerul Culturii, Consiliul Judeţean şi Primărie.

Castelul boierilor Zătreni va deveni în această primăvară obiectiv turistic, după ce firma care a cumpărat această construcţie a început lucrările de amenajare a acesteia, spune primarul comunei vâlcene Zătreni, Constantin Liţoiu.

„Iată un lucru care va spori interesul pentru localitatea noastră. Firma ploieşteană care a cumpărat acest conac are în perspectivă introducerea acestuia în regim turistic. Şi pentru noi, ca administraţie locală, este un lucru bun şi vom acorda tot sprijinul în acest sens. Conacul Zătreanu se află pe un drum naţional de mare importanţă, Târgu Jiu-Drăgăşani-Piteşti, deci nu va duce lipsă de drumeţi. Era păcat însă ca acest edificiu care vine din istorie cu parfum de epocă să se distrugă”, a declarat Liţoiu.

Firma care a cumpărat conacul de la urmaşii boierilor Zătreni a investit în comuna cu acelaşi nume şi într-o plantaţie intensivă de măr.

Faptul că unul din puţinele castele din Ţara Românească va străluci din nou, este nemaipomenit. Şi nu este singurul. Toată Valea Olteţului, şi dacă adăugăm aici Măldăreştiul, este plină de astfel de conace boiereşti, cred că sunt nu mai puţin de şapte care, odată restaurate, ar da un parfum vestului de judeţ, de la Horezu, unul din puţinele oraşe care mai păstrează un centru istoric până jos la Conacul din Bălceşti, unde a copilărit Petrache Poenaru, inventatorul stiloului”, conchide Ligia Rizea. (Text si foto: Agerpres)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.