Un sat abandonat din Ţara Loviştei a renăscut în jurul unei biserici maramureşene

biserica-Cucoiu1

Comuna Titeşti este cea mai mică localitate lovişteană, aflată între Perişani şi Boişoara, dar strategic amplasată, fiind în chiar în mijlocul Ţării Loviştei, pe un loc de observaţie atât spre Valea Oltului în jos, cât şi spre culmile Munţilor Cozia sau Suru.

Legendele spun că aici ar fi existat cnezatul lui Seneslau, iar un mormânt cu inscripţii slavone ar aparţine tatălui acestuia, Miraslau, însă istoricii nu confirmă ipoteza. Tot în Titeşti se află şi o celebră placă pe care se află gravată crucea malteză, a cărei origini se pierd în secolul XIV.

Însă comuna mai deţine un lucru care cu timpul a devenit o curiozitate pentru turiştii sau călătorii aflaţi în trecere pe aici: satul părăsit. Cum te abaţi de la primărie în jos, pe panta unui deal, se vede un grup de 30-40 de case pustii, înconjurate de buruieni şi arbuşti.

„Este vorba de satul Cucoiu, sat vechi, care a fost abandonat în ultimii 25 de ani iar toată populaţia a migrat aici sus pe culme, refăcându-şi efectiv gospodăriile. A fost o acţiune neimpusă de cineva decât de natură„, a declarat primarul din Titeşti, Cătălin Daneş.

De fapt satul Cucoiu, vechi de peste 500 de ani, a fost un sat de fugă, ascuns la baza biserica-Cucoiu2versantului şi ferit din calea invadatorilor. Satul era sub cota drumului comercial sau militar, funcţie de situaţie, care venea dinspre Ardeal spre Muntenia.

„Acum nu se ştie exact de ce străbunii celor din Cucoiu au ales să-şi facă vatra chiar acolo jos. Cert este că nu se vede de sus de pe culme, decât dacă dacă priveşti cu atenţie printre pâlcurile de arbori. Dar să ne imaginăm că în urmă cu sute de ani nu erau case mari, ci unele mici. Acest drum al Loviştei era folosit de armate, fie cele habsburgice, fie otomane şi deci era extrem de periculos să ai casa în drum. Nu mai spun de cei care veneau să strângă birurile„, spune Daneş.

Dar ceea ce a însemnat pe vremuri un avantaj geografic, s-a transformat în ultimii 50 de ani într-un coşmar pentru sătenii din Cucoiu. Toate ploile şi toţi torenţii curgeau chiar peste case. În timp s-au format adevărate mlaştini care le distrugeau oamenilor grădinile. Se formau chiar lacuri pline de noroi care în timp au afectat structura de rezistenţă a caselor şi a şcolii.

„Autorităţile comuniste nu au vrut să-i ajute pe oameni, probabil că nu au uitat faptul că prin anii ’50 loviştenii au luat arma în mână şi au umplut munţii din zonă cu cuiburi de partizani. De aceea au tărăgănat strămutarea”, a mai spus edilul Daneş.

În cele din urmă, când deja ruperile de maluri au pus în pericol toată linia estică a satului Cucoiu, obştea din localitate le-a dat oamenilor locuri de noi de casă şi, în cele din urmă, în 10 ani tot satul s-a mutat chiar pe culme, pe marginea vechiului drum al Loviştei.

Satul Cucoiu are case cu un etaj, tipic de munte, cu gard înalt, însă aşezării îi lipsea ceva. Biserica. Biserica veche rămăsese acolo în zona înnămolită şi chiar dacă exista una nouă aproape de centrul comunei, cei care se strămutaseră doreau biserica lor.
biserica-Cucoiu3
„Un fiu al satului, Viorel Barbu, a luat decizia de a ridica o nouă biserică, dar una diferită, care să exprime faptul că acest sat e unul nou, unul dârz, unul care priveşte spre cer. Şi astfel biserica propusă a se ridica a fost aleasă să fie una pe model maramureşan. Singura de acest gen din tot judeţul Vâlcea. Toată comunitatea a contribuit la înălţarea acestei biserici de lemn. Au fost tăiate lemnele, pregătite, măsurate, sub supravegherea unor meşteri tocmai din Maramureş. Şi uite aşa s-a născut una dintre cele mai frumoase biserici de lemn maramureşene la Titeşti”, a declarat Daneş.

Biserica de lemn din Cucoiu se află chiar la marginea versantului şi este locul de unde se vede cel mai bine fosta vatră a satului. Oamenii mai au acolo jos pământ, mai coboară vara, au fâneţe dar au un reper, acolo, pe vârful dealului, biserica maramureşeană care este semnul renaşterii.

„Îmi amintesc acei ani ai strămutării, oamenii aduceau pe lângă paturi şi alte obiecte de uz casnic icoanele. Cred că erau o moştenire din moşi-strămoşi, de când s-a înfiinţat satul ascuns. Multe dintre icoane au fost aduse aici, la biserica nouă. Şi mai e ceva de spus. Titeştiul a fost în calea tuturor, că se numeau romani, că au fost cruciaţii, că au fost habsburgii, otomanii, imperii nu glumă, aceste imperii nu mai sunt azi. Satul Cucoiu este însă. Aici, sus, pe culmea dealului, în jurul unei biserici cu arhitectură românească, de acolo, din altă zonă istorică, plină cu oameni mândri, Maramureşul…”, conchide primarul din Titeşti. (Text si foto: Agerpres)