Vechiul Pod al Diavolului (de mai jos) şi noul Pod al Diavolului (de mai sus) şi Calea Ferată Matterhorn-Gotthard
O mulţime de poduri vechi din Europa sunt denumite Podul Diavolului. Acestea au fost construite în condiţii dificile, iar pentru finalizarea cu succes a lucrărilor a fost nevoie de un efort eroic din partea constructorilor şi a comunităţii, care i-au asigurat statut legendar.
Podul Dracului din Cheile Schöllenen, în Pasul St. Gotthard, cu un convoi de catâri, înainte de 1805. Tablou al pictorului elveţian Peter Birmann (1758-1844)
Podul Diavolului sau Teufelsbrücke este situat peste Cheile Schöllenen, în pitoreasca vale Reuss din cantonul Uri, Elveţia. Conform legendei, a fost atât de greu de construit un pod aici, încât un păstor elveţian disperat şi-a dorit ca diavolul să facă podul.
Vechiul Pod al Diavolului într-o imagine din 1934 a Cheilor Schöllenen
Diavolul a apărut şi s-a oferit să construiască podul, cu condiţia ca sufletul celui care va traversa primul să-i fie dat lui. După ce podul a fost construit, sătenii l-au păcălit pe diavol, trimiţând o capră peste pod. Înfuriat de această şmecherie, diavolul a luat o piatră mare, cu care să spargă podul în bucăţi. Însă în drum spre pod, diavolul a întâlnit o femeie în vârstă, purtând o cruce, care l-a speriat pe diavol şi l-a făcut să renunţe la piatră şi să fugă.
Cheile Schöllenen constituie o cale de acces importantă şi cea mai scurtă trecerea prin Pasul St. Gotthard, dar nu prea a fost folosită până în secolul al XIII-lea, deoarece implica traversarea turbulentului râu Reuss, umflat de topirea zăpezilor în perioada începutului verii. Primul pod peste râu a fost construit în 1230. Era un pod de lemn şi avea nevoie de întreţinere frecventă.
În secolul al XVI-lea, podul de lemn a fost înlocuit cu un pod de piatră. Drumul era, în esenţă, o cale pentru catâri, care permitea doar transportul de mărfuri pe catâri, până la începutul secolului al XIX-lea.
Podul feroviar al căii ferate Schöllenen, lângă Podul Diavolului
În 1799, acest pod a fost martorul uneia dintre luptele cele mai dramatice ale expediţie italiano-elveţiene conduse de Suvorov, în timpul războaielor napoleoniene. În această bătălie podul a fost puternic afectat de armata franceză în retragere. Podul a cedat într-o furtună în 1888.
Vechiul Pod al Diavolului
Un nou pod a fost construit în 1820, după 10 ani de eforturi, ceea ce demonstrează dificultatea lucrării. Pe la mijlocul secolului XX, al doilea pod nu mai era capabil să asigure volumul de trafic necesar şi, în 1958 , a fost construit un pod de beton, cu două benzi, apte să facă faţă traficului greu. Al doilea Pod al Diavolului există şi astăzi, dar nu mai este utilizat.
În 1994, guvernul elveţian a emis o monedă comemorativă pentru Teufelsbrücke. Aversul prezintă o scenă stilizată cu diavolul care ţine piatra diavolului – Teufelsstein – şi se apropie de pod pentru a-l sparge. Stânca de 220 tone pe care ar fi luat-o diavolul este încă acolo, deşi a trebuit să fie mutată cu 127 de metri, pentru a face loc noului tunel rutier Gotthard. (Traducere şi adaptare după amusingplanet.com, Foto: flickr.com, commons.wikimedia.org)
