Testamentul manuscris al lui Alfred Nobel, prezentat prima oară marelui public

Alfred-Nobel

Testamentul manuscris al lui Alfred Nobel, unul din cele mai importante documente din istoria Suediei, aflat la originea premiului cu acelaşi nume, este expus pentru prima oară pentru marele public. Puţini au fost cei care până acum au putut vedea originalul redactat în 1895, păstrat la Fundaţia Nobel.

Testamentul este prezentat publicului la Muzeul Nobel, în cadrul unei expoziţii care evocă importanţa moştenirii lăsate de chimistul, inventatorul şi omul de afaceri suedez.

„Testamentul este piesa centrală a expoziţiei. Un document simplu, dar pe care se bazează şi astăzi munca noastră şi premiile”, a declarat Karin Jonsson, responsabila expoziţiei.

„Este vorba despre prezentarea moştenirii lui Alfred Nobel publicului, făcând-o astfel mai cunoscută”, adaugă colegul ei, Gustav Kollstrand. Testamentul cuprinde patru pagini îngălbenite, cu un scris dens şi adnotări peste tot. Este greu pentru un ochi neformat să afle detaliile interesante, mai ales că textul este eliptic în privinţa criteriilor pentru acordarea premiilor.

Într-un paragraf, Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a dat instrucţiuni lapidare: o parte din averea sa (circa 31,5 milioane de coroane suedeze atunci, peste 200 de milioane de euro în prezent) urma să fie destinată unui fond ale cărui dobânzi să fie distribuite „celor care, în cursul anului precedent, au adus omenirii cele mai mari servicii” în cinci domenii – fizică, chimie, medicină, literatură şi pace. Patru comitete, trei la Stockholm şi unul la Oslo (Norvegia fiind în perioada redactării testamentului unită cu Suedia), sunt însărcinate cu atribuirea premiilor.

Cele 26 de rânduri au schimbat reputaţia chimistului Nobel şi i-au oferit Suediei un mare prestigiu în lume. Alfred Nobel a rămas în mentalul colectiv nu ca cel care furniza Europei dinamită, ci ca un filantrop pacifist.

„Prin aceste premii a vrut să arate cine era cu adevărat”, afirmă Jean-Francois Battail, profesor emerit în literaturi şi limbi scandinave la Universitatea Paris IV Sorbona. „Albert Einstein, câştigător al premiului pentru fizică (1921), considera că Nobel a inventat premiul fiindcă avea conştiinţa încărcată”, adaugă el.

Datat 27 noiembrie 1895 la Paris, unde industriaşul avea o casă, testamentul este păstrat într-o casetă la Stockholms Enskila Bank. Nobel a murit un an mai târziu şi, când s-a deschis testamentul toţi au fost miraţi, nimeni nefiind la curent cu proiectele sale. „Nu avea moştenitori direcţi, însă a lăsat sume frumuşele persoanelor apropiate. Au existat procese, s-a încercat anularea testamentului, lucrurile nu s-au desfăşurat deloc în linişte„, aminteşte Battail.

Existenţa premiilor se datorează în principal executorilor testamentari, mai ales Ragnar Sohlman. El a adunat averea răspândită în lume, satisfăcând astfel voinţa şefului său, convingându-l chiar şi pe regele Suediei, dezamăgit că premiile vor fi decernate unor persoane din afara Scandinaviei.

Sohlman a participat în anul 1900 la crearea Fundaţiei Nobel, iar primele premii au fost decernate în 1901. În pofida unor polemici, cum ar fi refuzul lui Jean-Paul Sartre al premiului Nobel pentru literatură în 1964 sau decernarea premiului pentru pace lui Barack Obama în 2009, premiul reprezintă o mândrie naţională pentru Suedia.

Documentul manuscris, a cărui valoare nu a fost comunicată de Fundaţia Nobel, urmează să fie expus cel puţin până la sfârşitul lunii mai. (Text: Agerpres, Foto: inspire99.com)