Pe pantele Anzilor, în unitatea administrativă Machali din Chile, la o altitudine de 2.000 de metri, se află oraşul minier abandonat Sewell, construit de către compania Braden Copper în 1905, pentru muncitorii din cea mai mare mină subterană de cupru din lume, El Teniente.
Acesta a fost primul oraş din Chile al companiei miniere, cel mai mare producător de cupru din lume, precum şi un exemplu remarcabil al globalizării, având oraşe în colţuri îndepărtate ale lumii, pentru a extrage şi procesa resursele naturale. Oraşul minier Sewell este deosebit de important pentru contribuţia sa la răspândirea la scară globală a tehnologiilor de minerit.
Oraşul a fost construit pe panta munţilor Anzi, fără drumuri orizontale, doar cu o scară centrală gigantică, ce urcă de la staţia de cale ferată. De-a lungul traseului scării, scuaruri cu forme neregulate, cu copaci şi plante ornamentale, constituie principalele spaţiile publice sau pieţe ale oraşului. Clădirile amplasate de-a lungul strazilor sunt realizate din lemn şi de cele mai multe ori sunt vopsite în verde viu, galben, roşu şi albastru.
La început, oraşul Swell nu a fost decât o tabără mică în zona cea mai apropiată de mină, cu o hidrocentrală şi ascensoare pentru transportul cuprului şi fierului. Din 1915, când oraşul a primit numele Sewell în onoarea lui Barton Sewell, partener al lui Braden, localitatea a început să se dezvolte în infrastructură şi arhitectură, dobândind caracteristicile unui oraş.
Statutul i-a fost consolidat ulterior de construirea unei căi ferate, care lega mina de oraşul Rancagua, tocmai la timp pentru a satisface cererea de cupru în creştere, din cauza Primului Război Mondial.
Curând, mai mult de o sută de clădiri multicolore au apărut pentru a găzdui minerii. Oraşul a crescut cu spitale, o biserică, şcoli tehnice, cluburi sociale, teatre, o pistă de bowling şi o piscină încălzită. La apogeu, Swell avea 15.000 de locuitori. Calea ferată îngustă aducea toate proviziile necesare pentru oraş, în timp ce minereul scos în găleţi uriaşe era preluat de un sistem asemeni tramvaiului, care şerpuia în jos spre topitoria din Caletones.
La sfârşitul anilor 1960, industria cuprului a fost naţionalizată şi a devenit proprietatea statului. Atunci, cei mai mulţi mineri s-au mutat din oraşul Swell în oraşul Rancagua, pentru a beneficia de condiţii mai bune.
Oraşul Swell a fost abandonat ca aşezare minieră în 1980, rămânând în uz parţial, ca un dormitor pentru personalul furnizorilor, ceea ce a dus la modificarea unora dintre clădiri şi demolarea ulterioară a altora.
Demolarea a fost în cele din urmă oprită, la sfârşitul anilor 1980, iar în 1998 oraşul a fost declarat monument naţional. În 2006, a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. (Traducere şi adaptare după amusingplanet.com, Foto: vi.wikipedia.org, en.wikipedia.org, flickr.com, panoramio.com, es.althistory.wikia.com)
