Moshav este un tip de comunitate agricolă israeliană, constând dintr-un grup de ferme individuale. Moshav se bazează, în general, pe principiul proprietăţii private asupra pământului, punând însă accent pe munca şi marketingul în comun.
Lucrătorii produc recolte şi bunuri pe proprietăţile lor, prin muncă individuală ori muncă şi resurse puse în comun, şi îşi împart profitul şi produsele alimentare.
Fermă moshav Nahalal
Fermierii plătesc un impozit, iar aceşti bani sunt folosiţi pentru furnizarea de servicii agricole către comunitate, cum ar fi cumpărarea de materii prime sau comercializarea produselor agricole.
Prima fermă moshav a fost înfiinţată în Valea Izreel, în 1921. În timpul perioadei de imigrare pe scară largă, după crearea statului Israel în 1948, fermele moshav s-au dovedit a fi un fel de ideal pentru noii imigranţi, căci aproape niciunul dintre ei nu era obişnuit cu traiul în comun zi de zi. Prin 1986, aproximativ 156.700 de israelieni trăiau şi lucrau în 448 de ferme moshav.
Există două tipuri de moshavuri, iar cel mai răspândit se numeşte moshav ovdim (în ebraică, „muncitori”). Moshav ovdim este un fel de cooperativă specializată în cumpărarea de bunuri şi vânzarea de produse. Familia sau gospodăria este, cu toate acestea, unitatea de bază a producţiei şi consumului.
11 septembrie 1921 – Primii colonişti sosesc cu calul şi căruţa de la Mikveh, Israel
Celălalt, tip mai puţin comun, este shitufi moshav (în ebraică, „colectiv”). Acesta este mai asemănător cu kibuţul, un alt tip de viaţă în comun, caracterizat de terenul fermei pus în comun şi de profitul împărţit în mod egal.
Diferenţa este că în shitufi moshav gospodăriile sunt independente unele de altele, iar familia este centrul vieţii sociale. De asemenea, membrii care sunt angajaţi din afara comunităţii, plătesc taxe. Acest tip de moshav a fost înfiinţat pentru prima dată în 1936.
Piaţa principală din Nahalal, în anii 1930
Declinul rentabilităţii agricole în Israel a cauzat probleme financiare serioase pentru moshavuri şi kibuţuri, precum problema absorbţiei tuturor copiilor care ar dori să rămână în comunitate.
Până la sfârşitul anilor 1980, mai mulţi membri moshav au fost angajaţi în sectoare neagricole în afara comunităţii, astfel încât unele moshavuri au început să semene cu satele suburbane sau peri-urbane, ai căror locuitori fac naveta la locul de muncă.
Nahalal în 1979
În general, moshavurile nu s-au bucurat de statutul de elită acordat kibuţurilor; în consecinţă, nu au avut de suferit un declin al prestigiului în anii 1970 şi 1980.
Astăzi, multe moshavuri au apelat la turism. Amirim, din nordul Israelului, merită o menţiune specială, pentru modul în care a devenit un loc căutat de israelieni la sfârşitul de săptămână. Toate familiile care locuiesc acolo sunt vegetariene şi au dezvoltat un centru de restaurante vegetariene şi vegane, case de oaspeţi şi SPA-uri. (Traducere şi adaptare după amusingplanet.com, Foto: flickr.com, Yann Arthus-Bertrand, en.wikipedia.org, ofek-air.com)
