Restaurarea cărţilor vechi, între pasiune şi artă

carte-veche-01

Mii de cărţi şi documente vechi, unele de secole, provenite din marile colecţii ale bibliotecilor, muzeelor şi cultelor din România, şi nu numai, afectate atât de cercetări improprii, cât şi de condiţii precare de depozitare, au fost readuse la „viaţă” datorită muncii migăloase depuse, de aproape două decenii, de specialiştii Centrului Naţional de Conservare şi Restaurare a Cărţii Vechi (CNCRCV) din Alba Iulia.

Centrul este primul de acest fel din ţară şi funcţionează în acelaşi imobil care găzduieşte şi Sala Unirii.

Cărţi şi documente care, prin valoarea lor, se încadrează în categoria Tezaur – „Liturghierul” de la Slatina (secolul al XVI-lea), „Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur” (1620), „Missale” (manuscris pe pergament din secolul al XIV-lea), Carte de predici (1400), „Tetraevangheliarul slavo-român” (Sibiu, 1551-1553), fragment, „Cazania lui Varlaam” (Iaşi, 1643), „Evanghelia Greco-Română” (Bucureşti, 1683), „Psaltire” (1651), „Molitvenic” (1688), „Chiriacodromion” (1699), „Biblia lui Şerban Cantacuzino” (1688) – sunt doar câteva din manuscrisele care nu au fost lăsate să „moară” de către restauratorii din Alba Iulia.

Un monument al limbii române literare, o lucrare de excepţie a tipografiei chirilice româneşti, „Noul Testament”, tipărit la Bălgrad, vechea Alba Iulia, în 1648, a fost, de asemenea, restaurat la acest centru. Păstrat şi manipulat în condiţii improprii, volumul se afla într-o stare de degradare majoră a tuturor elementelor componente, începând de la scoarţele din lemn şi terminând cu hârtia manuală folosită ca suport de text, din cauza atacului insectelor xilofage, a microorganismelor şi agenţilor chimici.

Restauratorii au stopat mai întâi procesele biologice de degradare, apoi au spălat şi reîncleiat hârtia, completând lacunele cu văl japonez. Următoarele operaţiuni au constat în consolidarea suportului, coaserea pe nervuri profilate din cânepă, consolidarea şi completarea scoarţelor din lemn, rehidratarea învelitorilor din piele, completarea lacunelor cu piele tăbăcită cu tanini vegetali şi, în final, a fost confecţionată o casetă de protecţie.

Şeful CNCRCV Alba Iulia, Alexandru Ştirban (foto), a declarat că în prezent sunt în proces de restaurare o copie după „Cazania lui Varlaam”, de secol XVIII, o carte de predici din secolul al XV-lea, dar şi mai multe diplome pe pergament, din secolele XV-XVI. Cei cinci restauratori de aici lucrează la mai multe lucrări în paralel. De exemplu, copia „Cazaniei lui Varlaam”, a cărei cerneală cu care a fost scrisă a devenit acidă, este restaurată pe volum nedesfăcut. Întrebat ce şanse sunt ca volumul să arate ca „nou”, Alexandru Ştirban a menţionat că se efectuează doar operaţiuni de consolidare şi de completare a zonelor lipsă, nu şi de completare a textului.

„Este o practică internaţională să nu mergi la completarea de text. Se face o facsimilare, dar nu se face o completare de text. Din fericire, restul volumului e OK. Mergem şi pe o restaurare pe volum nedesfăcut”, a declarat acesta. Un alt volum aflat în proces de restaurare este o carte de predici, din secolul al XV-lea. „Cerneala e bună, hârtia e de foarte bună calitate. După ce am dat jos urmele de scoarţe care mai existau, am găsit şi două file, într-un alt volum, dar de data asta scrise pe pergament”, a spus restauratorul.

O altă lucrare aflată în plin proces de restaurare provine de la Muzeul Naţional Cotroceni, respectiv o carte din 1699. „Suntem pe partea finală a restaurării. Am completat-o cu piele tăbăcită vegetal, care ne ajută. Ea trebuie să fie perfectă, să nu se simtă. Colţurile sunt completate cu piele. Se păstrează fiecare element al vechii legături. Nu se pierde nimic, nici din nervurile din sfoară, nici din învelitori, nici din scoarţele de lemn”, a explicat acesta.

Specialiştii de la Alba Iulia au restaurat şi o serie de diplome pe pergament din 1428, 1529, 1538 şi din anul al XI-lea de pontificat al papei Benedict al XIV-lea, aparţinând Arhiepiscopiei Romano-Catolice, care acum pot fi cercetate.

restaurare-carti

Beneficiarii cărţilor restaurate la centrul de la Alba Iulia sunt, pe bază de contract, diverse unităţi de cultură şi de cult din ţara noastră, cum ar fi Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti, Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj, mănăstirea Nicula, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice Sibiu, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, Biserica Evanghelică Braşov, Biserica Unitariană Cluj. Centrul are în grijă şi conservarea şi restaurarea patrimoniului Muzeului Naţional al Unirii.

În funcţie de gradul de deteriorare, număr pagini şi dimensiune, restaurarea unui volum poate ajunge la mii de euro, bani care ajung în bugetul muzeului din Alba Iulia, de care aparţine centrul. Un document poate fi restaurat, în medie, într-o perioadă cuprinsă între câteva săptămâni şi câteva luni. Cea mai îndelungată operaţiune de restaurare a fost de zece luni şi a vizat un manuscris românesc pe hârtie, cu miniaturi, din secolul al XVIII-lea. Extrem de degradat biologic, manuscrisul era fragmentat în mii de bucăţi, dar lucrarea a fost în final restaurată.

Laboratorul dispune de o cameră carantină, de spaţii pentru tratamente umede şi uscate, spaţiu restaurare pergament, spaţiu restaurare corp-carte, atelier restaurare legătură de epocă, punct de documentare şi spaţii anexe. Echipamentul folosit este complex – etuvă, PH-metru electronic cu electrod de contact şi de soluţie, astralite – ecran cu lumină rece.

„Primul lucru pe care-l facem este o dezinfecţie. Avem o etuvă în care introducem cartea şi cu o anumită substanţă, cu timol, facem dezinfecţia respectivă pentru a stopa atacul biologic activ. Dacă o carte are atac biologic, prin dezinfecţie se stopează atacul. De abia după aceea punem mâna pe ea”, a explicat restauratorul Maria Zgârciu, paşii urmaţi în vederea restaurării unei cărţi.

După efectuarea dezinfecţiei se stabileşte un diagnostic. „După dezinfecţie, luăm cartea şi punem un diagnostic. Ce înseamnă asta? Luăm fiecare pagină şi stabilim diagnosticul respectiv. Vedem cât este de «bolnavă», adică ce deteriorări are. În funcţie de diagnosticul pe care îl punem, stabilim etapele de restaurare”, a spus Maria Zgârciu. Ea a subliniat că se efectuează anumite analize, de exemplu teste de solubilitate, determinarea PH-ului, grosimea hârtiei. „În funcţie de aceste teste, stabilim ce fel de operaţie facem”, a precizat aceasta.

Maria Zgârciu a menţionat că sunt două tipuri de restaurare, pe volum descusut şi pe volum nedescusut.

„Dacă legătura, cusătura e foarte bine păstrată, atunci nu descoasem cartea. Dacă legătura este deteriorată, atunci trebuie să descoasem cartea. Cel mai mult am întâlnit restaurare pe volum nedescusut la cartea străină, pentru că acolo legătura, de obicei, este păstrată foarte bine. Cartea românească veche vine foarte deteriorată, dar asta nu e ceva rău din punctul meu de vedere. Asta înseamnă că ea a fost foarte folosită în biserici, nu a stat doar în bibliotecă”, a declarat Maria Zgârciu.

Pentru restaurarea propriu-zisă se face un dosar, în care specialiştii scriu absolut tot ceea ce fac cărţii respective, de la numerotare, documentaţie foto, desfacere şi descoasere, realizarea caietelor.

„Noi descoasem filă cu filă şi atunci trebuie să facem anumite caiete, să numerotăm filele, pentru ca în momentul în care cartea vine legată să o putem să o facem. După aceea se fac testele de solubilitate, pentru a vedea dacă putem sau nu să spălăm cartea. Dacă cerneala nu este solubilă şi este o cerneală stabilă, atunci noi putem spăla cartea, ceea ce e foarte bine, pentru că prin spălare cu apă distilată se şi curăţă efectiv. Fibrele îşi revin foarte bine după spălare. Apoi, o lăsăm să se usuce. Fiecare filă, pe rastel. O punem apoi la presă ca să se uniformizeze, putem să facem şi o reîncleiere uşoară, după care începem să o restaurăm propriu-zis”, a explicat Maria Zgârciu.

Asta înseamnă că fisurile, lacunele sunt completate cu văl japonez, un material compatibil cu hârtia veche, fiind făcută exact din aceleaşi materiale ca şi aceasta. Urmează completarea cu hârtie japoneză.

„Între timp avem multe etape de presare, pentru ca filele să se preseze şi să încapă apoi în cotor. Cartea va sta în presă două săptămâni – o lună, după care va fi dusă la legătorie pentru realizarea legăturii. Cartea va fi cusută manual, pe gherghef. Se coase filă de filă şi apoi sunt realizate scoarţele”, a conchis restauratoarea.

Specialiştii de la Alba Iulia pregătesc şi viitori restauratori de carte veche, în cadrul unui program în colaborare cu Ministerul Culturii. De asemenea, în colaborare cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică Bucureşti, ICIA Cluj-Napoca şi Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Centrul a realizat un proiect de cercetare CERES, cu tema „Metode şi tehnici de investigare şi tratament a suporturilor papetare în scopul conservării preventive şi restaurării cărţilor şi lucrărilor de artă din muzee şi biblioteci”. Proiectul s-a finalizat prin construirea unui aparat funcţional pentru determinarea parametrilor optospectrali ai hârtiei vechi. (Text: Agerpres, Foto: agerpres.ro, adevarul.ro)