Relaţia dintre cadrele didactice şi copii este foarte importantă şi se bazează pe câteva reguli de comportament atât din partea dascălilor, cât şi a elevilor.
Baza comportamentului elevului porneşte din educaţia primită acasă, în primii ani. Dacă există lacune în educaţia de bază, de care sunt responsabili părinţii, acestea se vor reflecta în comportamentul şi chiar în succesul/insuccesul şcolar.
Copilul trebuie să ştie că la şcoală politeţea este foarte importantă, atât faţă de profesori, cât şi faţă de colegi. Un comportament politicos îi va aduce copilului aprecieri din partea profesorilor şi din partea colegilor.
Între regulile de bază ale comportamentului politicos al elevului se înscriu: salutul colegilor când intră în clasă, salutul profesorilor şi ridicarea în picioare atunci când acesta intră/iese în/din clasă, folosirea cuvintelor ”te rog” şi ”mulţumesc”, solicitarea permisiunii dacă vrea să iasă din clasă în timpul orei, comportamentul colegial şi prietenos cu colegii în recreaţie, fără acte de violenţă verbală sau fizică, folosirea unui limbaj decent, atenţie în păstrarea curăţeniei băncii, clasei, obiectelor personale sau ale altor colegi, păstrarea liniştii în timpul orelor, comportament şi limbaj politicos faţă de profesori.
Pe de altă parte, comportamentul profesorului faţă de elev trebuie să respecte anumite reguli. Profesia de dascăl nu poate fi urmată de oricine, e nevoie de vocaţie, de dăruire, de dragoste faţă de copii şi de răbdare pentru a fi un bun pedagog. În general, copiii copiază comportamentul profesorului, deci acesta trebuie să fie foarte atent la gestionarea propriilor emoţii, căutând să nu se enerveze, să nu vorbească pe ton ridicat. Dincolo de rolul de a transmite cunoaşterea unor noţiuni legate de obiectele de studiu, profesorul este un model pentru copii, având rol în educarea şi modelarea elevilor.
Ținuta profesorului este foarte importantă, pentru că elevii au tendinţa de a copia şi modelele vestimentare ale profesorilor. Un dascăl trebuie să fie conştient de responsabilităţile pe care le are şi de modul în care influenţează viaţa elevului.
Felul în care discută cu elevii e la fel de important. Un dascăl rigid, care e veşnic încruntat şi nemulţumit, care umple catalogul de note mici, se va impune prin frică, nicidecum prin respectul pe care i-l poartă elevii. Un dascăl care vorbeşte calm, zâmbind, îi va atrage pe copii şi le va câştiga simpatia şi respectul, cu condiţia ca acest dascăl să ştie să motiveze copiii să vină la şcoală, să înveţe.
Profesorul va trata fiecare copil ca pe o fiinţă cu personalitate unică, îi va fi ghid elevului în menţinerea interesului pentru şcoală, îl va încuraja, nu-l va discredita în faţa colegilor de clasă.
Dacă există motive pentru a i se face reproşuri unui elev în privinţa comportamentului sau a slabei pregătiri, aceste observaţii se vor face doar în prezenţa respectivului elev, eventual şi a unuia dintre părinţi.
Între elevi şi profesori este ideal să existe o comunicare activă, eficientă. Profesorul va ţine cont de faptul că dialogul deschis sparge barierele, iar un copil se simte confortabil şi este sincer când i se vorbeşte pe ton calm. Orice profesor e necesar să cunoască resursele pe care le are elevul şi să le valorifice, astfel acesta devine nu doar un elev bun, ci şi un coleg bun. Atmosfera destinsă are efect pozitiv asupra elevilor.
Dacă profesorul se află în faţa unui elev cu un comportament neadecvat, sunt necesare metode de remediere a acestui comportament, de monitorizare a elevului, de a i se atrage atenţia spre învăţare prin includerea în activităţi, prin a fi scos mai des la tablă, prin a fi încurajat pentru a-i întări imaginea pozitivă. (Text: Agerpres, Foto: expertbeacon.com)
