Regiunile viticole din centrul şi din sudul Italiei

toscana

Italia, ţară ce beneficiază de un climat mediteraneean, este, pe întreaga sa suprafaţă, foarte prielnică culturii viţei-de-vie.

Sub influenţa factorilor climatici şi a soiurilor cultivate, aici se obţine o gamă largă de vinuri, de la cele uşoare, de consum curent, la cele cu denumire de origine.

De altfel, Italia este unul dintre marii producători de vinuri ai lumii, disputându-şi, în fiecare an, supremaţia cu Franţa. Potrivit ultimelor statistici ale Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (2015), Italia, cu o producţie de 49,5 milioane hectolitri, este prima ţară producătoare de vin din lume, notează site-ul http://www.oiv.int/.

Dacă în partea de nord a ţării, clima este continentală, cu veri călduroase, ierni blânde şi precipitaţii abundente, favorizând obţinerea de vinuri de calitate, în sud, în partea peninsulară, inclusiv în insulele Sicilia şi Sardinia, clima este mediteraneeană, cu veri excesiv de călduroase şi secetoase, cu regiuni viticole favorabile atât strugurilor de masă, cât şi producţiei de vin, notează prof. dr. C. Țârdea şi prof. dr. L. Dejeu, în volumul ”Viticultură”.

Coborând de la nord către sud, în partea centrală a ţării întâlnim regiunea viticolă Toscana, care, alături de Piemonte, este una dintre cele mai bune regiuni producătoare de vinuri superioare, fine, notează oenologul Mihai Macici, în cartea ”Lumea vinurilor. Vinurile lumii.” Soiurile dominante aflate în cultură sunt Sangiovese şi Trebbiano (Trebbiano Toscano). Primul dintre acestea, Sangiovese, se află la baza producerii celebrelor vinuri de Chianti, în proporţie de 75-90%, la acesta adăugându-se Canaiolo, Malvasia, eventual Cabernet. Zona de producere a celebrelor vinuri de Chianti se întinde între Florenţa şi Sienna.

Vecină cu Toscana este regiunea viticolă Umbria, cu o climă răcoroasă, considerată ”inima verde” a Italiei, după cum apreciază Giuseppe Sicheri în cartea ”Vinurile lumii”. Regiunea este protejată de vânturile reci din nord de către Munţii Apenini, fiind, în acelaşi timp, influenţată de Marea Tireniană, cu toate că nu are deschidere la aceasta. Aici se produc două vinuri cunoscute, Orvieto şi Torgiano.

lazio

Cu deschidere la Marea Tireniană şi în apropiere de Roma, se află, însă, o altă regiune viticolă celebră, respectiv Lazio. Zonele viticole din jurul Romei sunt celebre pentru vinurile albe aromate, dar şi cele roşii sunt apreciate în egală măsură. Unul dintre cele mai apreciate este vinul alb de Frascati, care se bucură de succes încă din secolul al XVI-lea, când era preferat de papa Paul al III-lea. Demn de amintit este şi vinul ce poartă curiosul nume ”Est! Est! Est!”.

Oenologul Mihai Macici arată că numele acesta îşi are originea într-o poveste din trecut, potrivit căreia un prelat german, în drum spre Roma, a trimis înaintea sa un călugăr, care avea misiunea de a gusta vinurile de pe traseu, pentru a le recomanda pe cele mai bune. Astfel, acolo unde întâlnea un vin deosebit, călugărul înscria pe peretele localului cuvântul ”Est!”, pentru ca prelatul să ştie că acolo există un vin bun, care merită un popas. La Montefasciano, în apropierea Romei, călugărul a găsit un vin atât de bun, încât a inscripţionat de trei ori cuvântul ”Est!”. Prelatul a fost şi el atât de încântat de acest vin, încât nu a mai plecat de aici, fiind chiar înmormântat în biserica din localitate.

În ceea ce priveşte oraşul care marchează trecerea din partea centrală a ţării către cea sudică, acesta este considerat fie Roma, fie Napoli. Din punctul de vedere al regiunilor viticole, delimitarea către sud o fac regiunile Abruzzi, pe coasta adriatică, şi Campania, pe cea Tireniană.




Pe regiunea de sud a Italiei şi-au pus amprenta, de-a lungul timpului, o serie de culturi şi de civilizaţii, de la greci, albanezi, arabi, spanioli până la reprezentanţii Vaticanului şi chiar ai caselor de Hohenstaufens sau de Bourbon. În antichitate, cultura viţei-de-vie se datora contribuţiei aduse de greci, dar mai târziu, regiunile de sud Puglia şi Campania au devenit principalii furnizori de vinuri pentru Roma.

Clima mediteraneeană de care beneficiază sudul Italiei, cu veri excesiv de călduroase şi secetoase, este favorabilă atât strugurilor de masă, cât şi producţiei de vin. Cea mai importantă regiune pentru cultura strugurilor de masă este Puglia (Țârdea şi Dejeu, ”Viticultură”), principalele soiuri aflate în cultură fiind Italia şi Regina.

puglia

Puglia formează, pe hartă, tocul cizmei italiene, fiind înconjurată de apele Mării Adriatice şi, fiind acoperită de suprafeţe foarte mari cultivate cu viţă-de-vie, i se mai spune ”crama Italiei”. Aici se obţin vinuri de masă şi vinuri destinate obţinerii de vermuturi, dar şi vinuri de înaltă calitate, cum ar fi Castel del Monte, Martina Franca, Locorontodo sau Primitivo di Manduria.

De cealaltă parte, vârful cizmei italiene este format de regiunea viticolă Calabria, cea mai sudică din peninsula italică. Cea mai importantă zonă viticolă de aici este Ciro, iar soiul cel mai răspândit este Gaglioppo, rezistent la secetă, folosit pentru obţinerea de vinuri roşii seci şi generoase.

Insula Sicilia, cea mai mare din Marea Mediterană, oferă condiţii foarte bune pentru viţa-de-vie. Având o suprafaţă a viilor de circa 165.000 ha, Sicilia se situează pe primul loc între regiunile viticole ale Italiei, principalele soiuri cultivate aici fiind Catarrato şi Moscato Bianco (Muscat alb), pentru vinuri albe, şi Nerello, pentru vinuri roşii (Mihai Macici, ”Lumea vinurilor. Vinurile lumii”). Pe lângă plantaţiile cu soiuri pentru struguri de vin, Sicilia are o suprafaţă importantă cultivată şi cu soiuri pentru struguri de masă, cum ar fi Italia, Cardinal sau Regina. Plantaţiile pentru struguri de vin se întind în partea de vest a Siciliei, în provincia Trapani obţinându-se renumitul vin licoros de Marsala.

Acesta a fost inventat de englezul John Woodhouse, pentru a înlocui, pe mesele englezilor, celebrele vinuri de Porto sau de Madeira, şi s-a bucurat de o mare apreciere până spre sfârşitul anilor ’60. Apoi a cunoscut o perioadă de declin, fiind umbrit de numeroasele produse contrafăcute, şi a revenit la viaţă după aproximativ 30 de ani, în anii ’90.

sardinia

Sardinia, insulă situată tot în Marea Mediterană, se bucură şi ea de un bun renume în ceea ce priveşte cultura viţei-de-vie, cu o paletă foarte largă de vinuri, de la cele seci la cele dulci. Aici îşi face simţită prezenţa şi influenţa spaniolă, căci la baza producerii vinurilor din Sardinia stau şi câteva soiuri spaniole. Principalele soiuri aflate în cultură sunt Monica, Giro şi Cannonau, pentru vinuri roşii, şi Moscato, Nuragus şi Malvasia, pentru vinuri albe. Un vin de mare tradiţie este Vernacio di Oristano, un vin dulce, bogat în alcool, cu arome caracteristice apropiate florilor de migdal.

Italia este cea mai mare ţară europeană cultivatoare de soiuri de struguri pentru masă, cantonate, în principal, în sud. Suprafaţa cea mai mare este ocupată de soiul Italia, fiind urmat de soiul românesc Victoria, apoi de Afuz Ali (sinonim cu Regina).

Soiul Victoria a fost obţinut la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Drăgăşani, de către cercetătorii dr. Victoria Lepădatu şi dr. Gheorghe Condei, prin încrucişarea soiurilor Cardinal şi Afuz Ali, şi a fost omologat în anul 1978. În cartea sa, ”Viticoltura di qualita” (2005), profesorul Mario Fregoni, de la Universitatea Piacenza din Italia, fost preşedinte al Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (OIV), un mare prieten al viticultorilor români şi Doctor Honoris Causa al Universităţii de Știinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, aprecia acest soi, considerându-l cea mai valoroasă creaţie a viticulturii româneşti. În Italia, soiul românesc Victoria ocupă o suprafaţă de peste 2.400 ha.(Text: Agerpres, Foto: zicasso.com, made-in-italy.com, hollanditaliaevents.nl , Video: youtube.com)