Iustin Moisescu, cel de-al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986), s-a născut la 5 martie 1910, la Cândeşti, judeţul Argeş. A făcut studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung Muscel (1922-1930) şi la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934); studii de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (1934-1936) şi, din nou, la cea din Atena (1936-1937), unde a obţinut doctoratul cu teza: „Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura” (în limba greacă, Atena, 1937), premiată de Academia de Ştiinţe din Atena.
Profesor de limba latină la Seminarul Nifon din Bucureşti (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Varşovia (1938-1939), profesor de exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuţi – Suceava, transferat la aceeaşi catedră la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A fost ales arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului la 26 februarie 1956 (hirotonit arhiereu la 15 martie 1956, înscăunat la 18 martie). Anul următor, la 10 ianuarie 1957, a fost ales arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei, fiind înscăunat la 13 ianuarie 1957. În scaunul mitropolitan de la Iaşi a rămas vreme de 20 de ani.
La Iaşi, mitropolitul Iustin Moisescu a desfăşurat o activitate prodigioasă. În timpul păstoririi sale au fost ridicate noi clădiri – adevărate monumente de arhitectură – în incinta Centrului eparhial Iaşi, iar catedrala şi reşedinţa au fost refăcute, au fost restaurate numeroase mănăstiri şi biserici – monumente istorice din eparhie pe lângă cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colecţii muzeale, s-au construit clădiri noi la Seminarul teologic din mănăstirea Neamţ, iar cele vechi au fost modernizate.
De asemenea, în această perioadă, în calitate de membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1961-1977), Iustin Moisescu a participat la Adunările generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1969), Nairobi (1975) şi la sesiunile anuale ale Comitetului Central la Paris (1962), Geneva (1966,1973 şi 1976), Heraklion Creta (1967), Canterbury (I 969), Addis-Abeba (1971), Utrecht (1972), Berlin (1974) ş.a. A condus delegaţiile Bisericii Ortodoxe Române la Conferinţele panortodoxe de la Rodos (1961, 1963, 1964) şi Chambesy (1968), la prima Conferinţă pregătitoare a Sfântului şi marelui Sinod panortodox (Chambesy 1971).
Iustin Moisescu a fost ales arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române la 12 iunie 1977, a fost înscăunat ca patriarh la 19 iunie 1977, păstorind până la moarte. În 18 iunie 1977, Iustin Moisescu a avut o întrevedere cu preşedintele ţării Nicolae Ceauşescu, în cadrul căreia a fost recunoscut de acesta ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Patriarhul Iustin Moisescu a condus câteva delegaţii sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia ecumenică (1978), Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din Statele Unite şi Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984)
În vremea patriarhului Iustin Moisescu s-a reuşit salvarea unor biserici de la demolare, prin translarea lor. În perioada respectivă, inginerul Eugen Iordăchescu a mutat opt biserici bucureştene: Mihai Vodă, Ansamblul Antim, biserica Mănăstirii Schitul Maicilor, bisericile Olari, Sfântul Ştefan Cuibul cu barză, Sfântul Ilie – Rahova, Sfântul Ioan – Piaţă, Sfântul Gheorghe – Capra.
Ca profesor de teologie, Iustin Moisescu a publicat mai multe lucrări de specialitate: „Ierarhia bisericească în epoca apostolică ” (Craiova, 1955), „Simbolica” lui Hristu Andrutsos (traducere din limba greacă, Craiova, 1955), numeroase articole. Ca ierarh a publicat numeroase articole, pastorale, cuvântări, dări de seamă, mai ales în revista „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”.
În perioada cât a fost mitropolit la Iaşi, Centrul mitropolitan Iaşi a editat o serie de lucrări, între care: volumul „Monumente istorice-bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei” (1974), „Psaltirea în versuri a lui Dosoftei”, ediţie critică (1975), monografiile: „Catedrala Mitropolitană din Iaşi” (1977), „Mănăstirea Cetăţuia” (1977), broşuri-albume de popularizare a mănăstirilor din Moldova, cărţi de rugăciuni.
Iustin Moisescu, în calitate de patriarh, a fost iniţiatorul marii colecţii „Părinţi şi scriitori bisericeşti”, proiectată în 90 de volume. În timpul patriarhatului său au apărut cele 6 volume ale colecţiei „Arta creştină în România”, s-a tipărit o nouă ediţie sinodală a Sfintei Scripturi (1982), o nouă ediţie a Noului Testament (1979) manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărţi de cult, şi-au continuat apariţia revistele centrale bisericeşti şi cele mitropolitane, ca şi buletinele comunităţilor ortodoxe române de peste hotare.
Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică şi pastorală, patriarhul Iustin îşi înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii, potrivit site-ului oficial al Patriarhiei Române. (Text: Agerpres, Foto: basilica.ro)
