O plimbare cu… melcul

melci

Puţini oameni se gândesc că un melc poate deveni un simpatic animal de casă. Melcul face parte din clasa Gastropoda, cel mai numeros grup actual de moluşte, ce cuprinde peste 90.000 de specii, adaptate atât la viaţa acvatică, cât şi la cea terestră.

Corpul său este lung, umed şi alunecos. Organele cele mai importante ale melcului sunt cele două perechi de tentacule (ca nişte corniţe), aflate în partea din faţă a corpului. În vârful tentaculelor mai lungi se află ochii, în timp ce tentaculele mai scurte au rol de mirosit şi pipăit. Majoritatea melcilor au corpul protejat de o cochilie spiralată în care animalul se poate retrage la nevoie. Cochilia este formată dintr-o singură bucată şi poate avea diferite forme: rotundă, în formă de spirală, înaltă – cu vârf sau plată.

Deplasarea melcului este lentă, prin târâre cu ajutorul piciorului. Când merge scoate din ascunzişul scoicii un cap cu 4 corniţe, apoi piciorul musculos cu ajutorul căruia alunecă pe o punte ce o aşterne singur în cale. Talpa piciorului cuprinde multe ghinduri care secretă un lichid ce în contact cu aerul, se întăreşte ca o pânză subţire, lucie.

Dacă ne luăm un melc ca animal de companie îl putem ţine în acvarii, cuşti, chiar colivii mai mari, pe fundul cărora se aşează un strat de turbă, compost, talas sau scoarţă de copac, strat care va fi schimbat săptămânal. Acvariul trebuie să fie mereu umed (stropit zilnic sau cu un vas plat cu apă în interior) şi să fie aşezat într-un loc umbros. Pentru a menţine umiditatea, sub pământ se poate pune şi un strat de frunze uscate.

Temperatura ambiantă potrivită este de 18-30 grade Celsius. Locul are nevoie de o bună ventilaţie şi nu trebuie să pătrundă direct razele puternice de soare, sau o lumină prea intensă. Nu au nevoie neapărat de apă curentă, dacă au o dietă adecvată, bogată în vegetale. E bine, mai ales pe timpul iernii, când umiditatea din apartamente scade, să îi stropim cu apă de la robinet lăsată peste noapte într-un vas deschis (pentru evaporarea clorului, care le-ar putea dăuna).

Melcii sunt foarte uşor de întreţinut. Dieta lor este este alcătuită din fructe şi legume, în principal castraveţi şi salată, roşii, mazăre teci. Dintre fructe, consumă cu plăcere prune, banane, piersici, caise, pere. Verdeţuri precum spanacul, varza, loboda, frunze de sfeclă sunt preferate de melci.

În meniul lor intră chiar şi bucăţele de carne crudă, de pui sau de vită. Mâncarea pentru câini (sau pisici), umezită, este şi ea acceptată. Important în creşterea lor este calciul, de aceea e bine să le asigurăm o sursă permanentă de calciu. Acest lucru se face foarte simplu, punându-le la dispoziţie bucăţi mari de coji de ou (bine spălate).

Melcii sunt hermafrodiţi (sunt în acelaşi timp şi femelă şi mascul) ceea ce înseamnă că orice melc poate depune ouă. Durata vieţii unui melc este între 5 şi 10 ani, dar poate trece şi de 15 ani. (Text: Agerpres, Foto: wallpaperforcomputer.net)