Denumirea băuturii naţionale scoţiene derivă din expresia celtică „uisage beata” („apa vieţii”), devenită succesiv „usquebaugh”, apoi „uisge”, iar în final „whisky”. Termenul cunoaşte mai multe grafii diferenţiate geografic: „whisky” denumeşte producţia distileriilor din Scoţia, Canada sau Japonia, în timp ce „whiskey” se referă la băutura originară din Irlanda şi Statele Unite.
Whisky este o băutură alcoolică fabricată prin distilarea cerealelor. Istoria distilării începe în Egiptul antic,când tehnica era folosită cu precădere pentru producţia de parfumuri.
Este dificil de precizat momentul precis la care whisky-ul scoţian a fost distilat pentru prima oară. Cel mai vechi document care atestă existenţa procedeului în Scoţia datează din 1494,când călugărul John Cor cerea 14.500 de livre de malţ pentru a produce „uisage beata”. Cantitatea era suficientă pentru 1.500 de sticle, ceea ce înseamnă că distileria era deja o afacere împământenită la acea dată.
Whisky-ul a fost produs de către fermieri locali, după metode tradiţionale, timp de mai multe veacuri, până în secolul al XV-lea, când Charles I s-a gândit că poate câştiga bani buni din impozitarea producerii de alcool.
Acest lucru a încurajat producerea ilegală, astfel încât, la un moment dat, în jurul oraşului Edinburgh existau 400 de distilerii ilegale şi doar 8 legale. Legea accizelor din 1824 a pus capăt producerii ilegale de whisky şi intrarea distileriilor în circuitul oficial. (Text: Agerpres, Foto: maxisciences.com)
