Ideea fixării unui dispozitiv cu taste pe un instrument muzical cu coarde a apărut probabil în secolul al XIV-lea şi a fost pusă în aplicare în secolul al XV-lea, când a fost inventat „harpsicordul”. Imediat după acesta, a apărut „clavicordul„, un alt strămoş al pianului. Acest aparat scotea sunete melodioase pe aceleaşi principii ca şi harpsicordul, însă calitatea sunetului lăsa de dorit.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, o nouă invenţie avea să revoluţioneze lumea muzicii: un instrument capabil, prin acţionare mecanică, să redea o melodie sau mai multe, la diferite tonalităţi.
Inventatorul pianului este italianul Bartolomeo Cristofori, care a creat, în 1698, un mic clavecin cu ciocănele (numit „gravicembalo col piano e forte”, în traducere „harpsicordul cu tare şi încet”), iar în 1710, primul pian. Un exemplar, construit în 1720, este expus şi astăzi la Muzeul Metropolitan din New York.
În secolul al XIX-lea, o serie de faimoşi constructori au contribuit la îmbunătăţirea calităţii sunetului, remarcabile fiind cele ale fraţilor Gottfried şi Andreas Silbermann (1750).
Un alt nume de referinţă în istoria acestui instrument muzical este Johannes Zumpe, care a redus dimensiunile masive ale cutiei de lemn în care erau montate piesele pianului.
În 1789, inventatorul austriac Johann Andreas Stein a inventat pedala pianului. În 1822, francezul Sébastien Erard a inventat sistemul de repetare a notelor.
Folosirea pianului de către compozitori şi de amatori a devenit repede o modă pe continentul european. Pianul a pătruns în Asia la mijlocul secolului al XIX-lea, când Creştinismul a început să fie răspândit în zonă. Primul loc unde a fost întâlnit este insula Gulangyu din China.
În acea vreme, slujbele în biserici erau acompaniate totdeauna de cântece în cor, iar misionarii străini au şi deschis cursuri speciale de cântece pentru slujbe. Astfel, muzica occidentală, împreună cu instrumentele muzicale din Occident, precum pianul, au început să fie răspândite în Gulangyu şi de aici, mai departe.
În America, pianul a ajuns în 1770, primul fabricant de astfel de instrumente fiind Johann Behrent din Philadelphia, în 1775. Heinrich Steinweg, un emigrant german, şi-a fondat în 1853 propria fabrică de instrumente muzicale, la New York, deschizând o nouă eră în istoria pianului. Pianele purtând marca Steinway and Sons sunt cele mai populare şi astăzi, cu o calitate superioară a sunetului şi un design fără termen de comparaţie. Steinway and Sons produce aproximativ 90% din pianele vândute în întreaga lume.
Unul dintre cei mai mari pianişti ai lumii este Richard Clayderman, a cărui manieră distinctă de interpretare i-a adus statutul de superstar.(Text: Agerpres, Foto: pian.store.ro, Video: youtube.com)
