Muzeul de Istorie Sighişoara

Muzeul-de-istorie-Sighisoara

Muzeul de Istorie Sighişoara, singurul muzeu din ţara noastră organizat pe verticală, adăposteşte numeroase piese unicat între care o machetă a oraşului din 1735, obiecte dacice, cel mai valoros clavicord sau ceasul din turn.

Amplasat în Piaţa Muzeului nr.1 din Sighişoara, judeţul Mureş, muzeul şi-a deschis porţile la 24 iunie 1899 sub denumirea de „Alt Schassburg” (Sighişoara Veche). Este adăpostit de Turnul cu Ceas, monument istoric din secolul al XIV-lea.

Turnul face parte din complexul porţii din faţă ce asigură accesul din Oraşul de Jos în în Cetatea Sighişoarei. Are o înălţime de 64 de metri şi numără şase nivele (110 trepte) cu galerie deschisă din lemn la ultimul nivel. Parterul Turnului este alcătuit din piatră de râu cu pereţi groşi de 2,30 metri, iar primele nivele au ferestre mici şi goluri de tragere înguste. La cel de al treilea nivel, are console de zidărie spre Cetate şi Oraşul de Jos, ce susţin etajele superioare evazate.

Afectat de un incendiu în 1676, Turnul a fost refăcut în secolul al al XVI-lea şi apoi în 1678 şi 1894, de către meşteri de formaţie barocă – Veit Gruber, Philipp Bonge şi Valentinus Zimmermann.

De asemenea, Johan Kirschel din Königsberg a refăcut orologiul prevăzut, după moda oraşelor Europei Centrale, cu statui din lemn de tei înalte de 0,80 de metri, înfăţişând zeii ce reprezentau zilele săptămânii – Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn şi Soarele. Aceste figurine au fost restaurate, iar mecanismul ceasului este unul executat în Elveţia şi instalat la 1 aprilie 1906. Turnul cu Ceas a servit reuniunilor Sfatului şi depozitării arhivei, a fost – până în 1556 – Primăria oraşului, iar din 1889 adăposteşte muzeul de istorie Sighişoara.

Iniţiatorul şi primul custode al muzeului a fost medicul Josef Bacon (1857-1941), un colecţionar pasionat care, prin colaborarea cu Karl Seraphin, Betty Schuller, Friederich Meltzer, Julius Hollitzer, Julius Misselbacher (1903-1963), a avut o importantă contribuţie la sistematizarea ştiinţifică a primelor colecţii ale muzeului. Lui Julius Misselbacher i se datorează realizarea machetei cetăţii Sighişoara ce înfăţişează oraşul în anul 1735.

Din anul 1904, sprijinită de Asociaţia Sebastian Hann din Sighişoara (o asociaţie culturală a saşilor transilvăneni), instituţia muzeală şi-a îmbogăţit colecţiile de la an la an cu piese de arheologie, textile, cu o valoroasă colecţie de icoane pe lemn şi sticlă din Târnava Mare, aparţinând etnografului ardelean Gheorghe Cernea.

Muzeul-de-istorie-Sighisoara-02

Colecţiile Muzeului de Istorie Sighişoara sunt grupate şi prezentate în săli tematice: arheologie (preistorie, daco-romană, medievală), etnografie (mobilier, unelte de uz gospodăresc, textile, ceramică, icoane pe lemn şi pe sticlă, arme albe şi arme de foc, numismatică), farmacie şi instrumentar medical, mobilier din diferite perioade istorice, meşteşuguri şi bresle, ceramică transilvăneană, artă decorativă, ceasuri de epocă şi elemente de orologerie, inclusiv mecanismul actual al ceasului din turn. De la ultimul nivel al muzeului vizitatorul poate admira oraşul în toată splendoarea sa.

Exponatele de la primul nivel al muzeului sunt prezentate în trei săli: Sala Arheologie, Mobilier Ţărănesc şi Sala Farmacie. În Sala Arheologie sunt expuse: ceramică cu decor incizat şi motive spiralo-solare aparţinând culturii Sighisoara-Wietenberg (2200-1500 î.Hr.), copia unei vetre-altar (unul din cele mai vechi calendare din spaţiul sud-est european), obiecte rituale, arme din epoca bronzului, descoperiri aparţinând civilizaţiei dace (vase rituale, fructiere, ceramică casnică, obiecte de podoabă şi unelte) provenite din aşezarea dacică de pe Dealul Wietenberg, obiecte din perioada romană din secolele II-III d. Hr (ceramică fină, opaiţe, un altar închinat zeului Mithra, vârfuri de suliţe romane, monede).

De asemenea, pot fi văzute aici obiecte de ceramică de secolele VIII-X aparţinând Culturii Plaiurilor Transilvane care se remarcă prin decorul specific, unic în spaţiul carpato-balcanic şi sud-est european, constând din serii de impresiuni alungite realizate cu pieptenul, aranjate sub forma unor benzi orizontale, combinate cu striuri verticale şi benzi de valuri tip ghirlandă. Încăperea Mobilier Ţărănesc prezintă piese de mobilier ţărănesc din zona Târnavei Mari, de mare valoare fiind presa de ulei ce datează din anul 1767.

Muzeul-de-istorie-Sighisoara-03

Sala Farmacie adăposteşte obiecte medicale şi farmaceutice provenite de la farmacia „La Vulturul”: recipiente din lemn (secolul XVII-XVIII), porţelan şi sticlă (secolul XVIII), truse homeopatice, truse medicale (de chirurgie pentru amputări şi ginecologică), diplome de medic eliberate de Universităţile din Viena (1865) şi Cluj (1893).

Următorul nivel, la care se urcă printr-o scară în spirală, este dedicat Sălii Mobilier unde se face remarcată o frumoasă uşă din lemn datând anul 1536, decorată cu motive vegetale. Aceasta are în partea superioară inscripţionat un text în limba latină „Filius Christis Maria Mater”. Pot fi admirate aici piese de mobilier din diferite perioade istorice, adevărate opere de artă, ce oferă o imagine asupra influenţelor curentelor artistice şi modului de decoraţie a mobilei.

Printre cele mai reprezentative piese se numără o masă din secolul al XVI-lea cu influenţe gotice şi baroce, bufetul şi lada de zestre (secolul XVII), dulapul de secol XVIII, care impresionează prin masivitate, dar şi clavicordul realizat în secolul al XIX-lea de către meşterul Samuel Maetz.

De un real interes sunt două vitralii, unul reprezentând stema Universităţii Saxone, iar celălalt stema Sighişoarei, patru picturi reprezentând portrete atribuite unor artişti anonimi şi datând din secolul al XIX-lea, precum şi o vitrină în care sunt prezentate cupele din argint parţial aurite (secol XVII-XVIII), aparţinând breslei aurarilor.

Sala Breslelor, aflată la nivelul al treilea cuprinde unelte, însemne de breaslă şi produse meşteşugăreşti aparţinătoare principalelor bresle din Cetatea Sighişoara – fierari, lăcătuşi, cizmari, croitori, dogari, cojocari, cositorari. Se remarcă aici două mecanisme pentru porţile Cetăţii, operă a meşterilor lăcătuşi, o cană mare cu capac realizată de meşterii cositorari, însemnul breslei cojocarilor şi obiectul-reclamă a unui atelier de pălărieri.

Printre piesele expuse în Sala Ceramică Transilvăneană de la etajul al patrulea, se numără cancee, căni, farfurii, ploşti, interesante prin forme dar şi prin decor: motivul lalelei aparţinând ceramicii săseşti din Transilvania şi produse în ateliere de olari din Sighişoara, motivul garoafei reprezentat pe ceramica din zona Sibiului, sau motivul tablei de şah pe ceramica din Ţara Bârsei.

Muzeul-de-istorie-Sighisoara-04

Mecanismul Ceasului este încăperea de la nivelul al cincilea unde turiştii pot admira ceasuri din diferite perioade: ceasul solar (gnomon în limba greacă), o nisiparniţă de secol XVIII, un ceas de perete cu arc de secol XVII-XVIII, ceasornice cu cuc din secolul al – XVIII-lea, precum şi ceasornice de tip pendulă din secolul al XIX-lea (semibiedermeier).

La acest nivel vizitatorii sunt atraşi îndeosebi de mecanismul actual al ceasului din Turn cuplat la curentul electric şi conectat la o platformă rotativă pe care sunt fixate cele şapte figurine reprezentând zei simboluri ale zilelor săptămânii. (Text: Agerpres, Foto: stiri-evenimente.ro, agerpres.ro, Video: youtube.com)