Mişcarea culturală Dada are rădăcini la Moineşti

????????

La intrarea în municipiul Moineşti, dinspre Bacău, călătorul este întâmpinat de un impunător monument creat în 1996 de sculptorul german de origine română Ingo Glass, la solicitarea autorităţilor oraşului, care au dorit să marcheze astfel împlinirea unui secol de la naşterea unui celebru fiu al localităţii, Tristan Tzara.

Poet, dramaturg şi eseist, Tristan Tzara, pe numele său real Samuel Rosenstock, după o experienţă timpurie de licean promotor al unei reviste culturale editate sub protectoratul intelectual al poetului Alexandru Macedonski şi al pictorului Iosif Iser, a devenit, după emigrarea sa în Elveţia, cofondator al mişcării culturale „Dada”, nume împrumutat şi de monumentul comemorativ din Moineşti. „Dada” a condus la o revoluţie majoră în cultura timpului.

Generaţia de artişti de la începutul secolului XX, confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârşit, a fost una dintre cele mai radicale din istoria umanităţii.

Intelectualii, dezertorii, refugiaţii politici, toţi revoltaţii împotriva absurdităţii conflictului se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire”, în Zurich, capitala Elveţiei, pe atunci stat neutru. Scriitorul născut la Moineşti a conceput manifestul mişcării care, vrând să răspundă absurdului prin absurd, propovăduia manifestarea revoltei mai mult prin provocare, decât prin idei estetice, şi apoi s-a mutat la Paris cu intenţia de a lansa dadaismul în capitala europeană a culturii.

Faima lui a făcut ca, în cercurile avangardiste din Statele Unite şi Canada, municipiul Moineşti să fie supranumit, din acest motiv, Dada City, spune profesorul Vasile Robciuc, care a scris trei volume despre Tristan Tzara, apreciate de criticul literar Petru Isachi drept „impresionante prin simfonismul gândirilor avangardei, prin apropierea şi, mai ales, diferenţierea de retorica străzii, exprimând non-conformismul la ceea ce înseamnă libertatea de expresie”.

După o alunecare către suprarealism, urmată de înrolarea în Rezistenţa franceză în cel de-al Doilea Război Mondial şi intrarea în rândurile Partidului Comunist Francez, dar şi demisia – protest din calitatea de membru al acestuia după evenimentele din Ungaria anului 1956, Tristan Tzara a murit în 1963, la Paris, fiind înmormântat în Cimitirul Montparnasse.

Cavalerul Tristan Tzara

În memoria acestuia a fost inaugurat, în 2013, în centrul municipiului, în zona „Arcade”, reabilitată şi reamenajată urbanistic, ansamblul monumental „Cavalerul Tristan Tzara”, o creaţie a artistului plastic Giulian Dumitriu. Lucrarea executată în aluminiu şi realizată în concepţie „cinetic aleatoriu” îl înfăţişează pe artist stând cu călcâiul piciorului stâng pe vârful unei piramide amplasate pe spatele unui cal care-i montat, la rândul său, pe un cărucior cu patru roţi, în limba franceză Dada semnificând „cal de jucărie”.

„Evident, există ceva magic în această alcătuire: artistul poartă o tichie împodobită cu litere disparate şi având pe umărul drept o mantie cu falduri bogate, întinde braţul stâng arătând, probabil, către un viitor nedefinit”, spune artistul plastic băcăuan Vasile Crăiţă Mândră.

Ori de câte ori vântul bate în faldurile mantiei, corpul sculptat se roteşte cu lejeritate datorită faptului că piciorul sprijinit în vârful piramidei are în interior un ax vertical cu rulmenţi, astfel încât direcţia indicată cu mâna stângă se schimbă în mod aleatoriu.

Totodată, în fiecare an, în luna aprilie, în apropierea zilei de naştere a lui Tristan Tzara, se desfăşoară la Moineşti Simpozionul Internaţional şi Expoziţia Muzeală „Tristan Tzara şi cultura DADA”, manifestare de prestigiu cultural, la care participă oameni de cultură, poeţi, artişti plastici, eseişti, critici şi istorici literari, publicişti, cadre universitare, pasionaţi ai studiului mişcării dadaiste şi ai curentelor inovatoare în artele postmoderne de pe toate continentele.

În cadrul simpozionului anual au loc prezentări multimedia, concerte, recitaluri de poezie, puneri în scenă ale manifestelor DADA, expoziţii amenajate în cadrul Galeriilor de Artă „MansArta” din municipiu.

De altfel, artele plastice au făcut permanent parte din agenda locală a Moineştiului, aceste locuri dând viaţă mai multor personalităţi ale genului. În prezent, în localitate activează 6 artişti plastici de prestigiu, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici, ale căror realizări sunt prezentate la expoziţii naţionale şi internaţionale.

***
Continuând tradiţia, Moineştiul găzduieşte, în fiecare vară, Tabăra Anuală de Pictură şi Sculptură „Artiştii plastici în Parcul cu Pini”, evenimentul dovedindu-se a fi, după cum spune pictorul Ilie Boca, „o spectaculoasă şi binecuvântată întâlnire a ideilor şi talentului participanţilor”, artişti consacraţi din ţară şi din străinătate.

***
Pentru a marca importanţa petrolului, resursa naturală principală care se exploatează industrial în zonă de mai bine de 130 de ani, municipiul Moineşti găzduieşte în fiecare toamnă manifestările anuale şi expoziţia muzeală „Aurul negru: tradiţie şi continuitate în Moineşti”.

În cadrul acestor manifestări se organizează sesiuni de dezbateri cu privire la extracţia şi prelucrarea ţiţeiului în zona Moineşti, împletite cu istorii şi povestiri ale unor întâmplări, oameni sau locuri, condimentate cu acte eroice.

Expoziţia fotografică permanentă amenajată în holul central al primăriei municipale, cu ocazia primei ediţii a evenimentului, în anul 2012, cuprinde imagini şi documente de arhivă şi de epocă, începând cu anul 1876 şi continuând cu reliefări vizuale sugestive ale activităţilor din industria extracţiei petrolului în zonă.

Primaria-MoinestiPrimăria Moineşti

***
Municipiul Moineşti găzduieşte şi Expoziţia anuală de creaţie populară „Mâini de aur”, la care participă artişti şi meşteri populari din domeniile olărit, sculptură în lemn, creaţie costume populare, măşti populare, pictură naivă, împletituri, ţesători de covoare, dar şi Expoziţia de fotografie „Ancestral şi actual pe plaiurile municipiului Moineşti”. De asemenea, în fiecare iarnă, de Sfântul Ştefan, în a treia zi de Crăciun, este organizat Festivalul Datinilor şi Colindelor „Anii vechi şi anii noi”.

***
Un eveniment ce a căpătat conotaţii internaţionale de-a lungul celor nouă ediţii îl constituie „Zilele medicale” de la Spitalul Municipal de Urgenţă. Numai în 2014 au fost prezenţi în perioada 17 – 20 iulie peste 400 de medici şi invitaţi speciali din clinici şi spitale şi catedre universitare medicale renumite din ţară, dar şi din Italia, Germania, Israel, Franţa, Republica Moldova şi Statele Unite ale Americii.

„Manifestarea oferă tuturor celor prezenţi oportunitatea ideală de a-şi expune rezultatele activităţii profesionale şi de cercetare, de a afla noutăţi şi tendinţe în domeniul lor de expertiză, precum şi de a face schimb de experienţă cu ceilalţi participanţi aflaţi la eveniment”, a arătat managerul unităţii spitaliceşti din Moineşti, Adrian Cotârleţ.

În acest an s-au realizat investiţii la Spitalul din Moineşti cu sprijinul financiar al Primăriei municipiului şi Consiliului Judeţean Bacău, fiind amenajat un helioport, construcţie unicat în România pentru un spital de dimensiunea celui din Moineşti, şi a fost pus în funcţiune singurul departament de cercetare medicală neuniversitar din ţară, certificat de Academia Română de Ştiinţe Medicale.

***
La finalul lunii iulie, municipiul Moineşti şi împrejurimile sale pitoreşti de munte găzduiesc cea mai spectaculoasă probă din cadrul „Raliului automobilistic al Moldovei”, competiţie ce contează ca etapă în Campionatul Naţional de profil, care urmează unei alte întreceri spectaculoase, ce presupune curaj şi inteligenţă, Concursul naţional de mountain biking Moineşti 2014, organizată în premieră.

„Cu atâtea manifestări reuşite, pentru a pune în valoare pitorescul plin de farmec al zonei, peisaje necunoscute marelui public şi ospitalitatea concetăţenilor mei, dorinţa lor de comunicare artistică, culturală, ştiinţifică ori sportivă, ne-am gândit să evoluăm în susţinerea unei agende anuale deschise turismului de tip eveniment, în cursul cărora oaspeţii noştri să capete cunoştinţe, să observe detaliile unei zone puţin cunoscute din punct de vedere al potenţialului turistic. Avem resurse umane, chiar financiare, avem proiecte pentru aşa ceva. Cred în reuşita unui asemenea demers înscris în Strategia de dezvoltare locală a municipiului”, spune primarul Viorel Ilie.

Pentru aceasta, adaugă edilul, se află în faza de construcţie o Casă municipală de cultură, edificiu finanţat din bugetul local şi cel al Consiliului Judeţean. „Îl dorim cu toate dotările moderne necesare unor evenimente ce le prefigurăm din ce în ce mai numeroase şi mai spectaculoase. (…) S-au pregătit proiecte cu finanţare europeană pentru promovarea unui asemenea tip de turism, dar şi vizând refacerea completă a infrastructurii stradale, beneficiind de o finanţare de 16 milioane de lei, ori a «bijuteriei neşlefuite» a oraşului, care este Parcul Băi”, afirmă primarul.

Situat în zona centrală a Moineştiului, beneficiind de cinci izvoare de apă minerală curativă ce ies la suprafaţă dintr-o stâncă, parcul te întâmpină cu spectacolul lui de lumină şi culoare. Trebuie să faci doar câţiva paşi şi evadezi din lumea zgomotoasă a oraşului pentru a te simţi răsplătit.

PArcul-BaiParcul Băi

Din mărturiile unor seniori din municipiul Moineşti întâlniţi la taifas pe una dintre băncile de la intrarea în parc, se pare că acesta datează din anul 1855, atunci regăsindu-se doar în perimetrul actual al izvoarelor descoperite accidental în 1860 de către lucrători ce săpau la un puţ de petrol. Pe la 1870, au fost construite amenajări de captare a izvoarelor de ape curative sulfuros-feruginoase. Încă înainte de 1890, cu mijloace precare „se cărau vedre de apă puturoasă până la un cazan unde unii dregeau de căldură cu foc de lemne dedesubt…”, după cum scriu cronicarii vremii. Apa astfel încălzită se turna în mari căzi din lemn de nuc aşezate în interiorul unor încăperi din scânduri de brad şi „suferinzii se îmbăiau acolo, care ce avea: reumatism, dureri de spate, picioare betege”.

Pentru aceste calităţi curative, oraşul era vizitat de numeroşi turişti din toată ţara.

Printre pacienţii veniţi pentru cură balneară la Moineşti, în vara anului 1909, a fost şi marele pictor Ştefan Luchian, care a fost încântat de peisajul din zonă, pictând mai multe tablouri în perioada cât a stat în această localitate. Artistul mărturisea, într-o scrisoare trimisă unui prieten, că „frumos este un biet cuvânt searbăd care nu poate descrie frumuseţea scânteietoare a peisagiului din Moineşti.”

Arhivele anilor ’30 consemnează faptul că Moineştiul era una dintre cele mai căutate destinaţii balneare din România antebelică.

Primarul din Moineşti, Viorel Ilie, este încântat de faptul că hotelul situat în apropierea parcului, a cărui construcţie s-a sistat în 1989, în faza de realizare a finisajelor, va trece în proprietatea administraţiei oraşului după „lungi şi stresante dispute juridice”.

„În sfârşit vom avea şi o cazare pe măsură pentru oaspeţii noştri veniţi de prin multe colţuri ale lumii, între care şi cei sosiţi din oraşul israelian Rosh Pinna, unde s-au aşezat la finalul veacului al XIX-lea evreii plecaţi din Moineşti, pentru a contribui cu prezenţa lor la întemeierea statului Israel, ale cărui autorităţi doresc să se înfrăţească cu Moineştiul, cerere care ne încântă”, precizează primarul.

***
Municipiul dispune şi de alte zone de verdeaţă – Parcul Dada, aflat în faţa Primăriei, şi aria naturală protejată „Pădurea cu pini”, o superbă plantaţie de pin negru canadian, amenajată de Societatea petrolieră „Steaua Română” în anul 1930, pentru a stabiliza alunecările de teren din partea nordică a oraşului şi care astăzi reprezintă o frumoasă zonă de agrement, cu restaurante şi spaţii de cazare în căsuţe de lemn montate de meşteri locali.

Ca bogăţie spirituală, municipiul Moineşti este şi „depozitarul” a câtorva lăcaşuri de cult importante: Catedrala Naşterea Maicii Domnului, Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, atestată ca monument istoric din anul 1676, Biserica „Sfinţii Voievozi”, construită în 1850, Biserica „Sfântul Gheorghe”, 1860, dar şi Biserica „Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon”, unica biserică din lemn în stil maramureşean din Episcopia Bacăului şi Romanului.

Am plecat din Moineşti, trecând pe strada Tristan Tzara, pe lângă monumentul „Dada”, apreciind faptul că locuitorii zonei încearcă să trăiască elevat şi prin artă şi dinamism în gândire, în spiritul dadaismului.(Text: Agerpres, Foto: portaleromania.ro, desteptarea.ro, ro.wikipedia.org, turismmoinesti.ro)