MELODII DE NEUITAT: Uitarea

Uitarea,
Cum poate fi atât de crudă?
Uitarea,
O strig, dar ea nu vrea s-audă
Să vină din ţărm depărtat,
S-aştearnă un văl fermecat
Pe visul ce l-ai destrămat,
Uitarea,
O chem plângând, dar ea nu vine
Să stingă focu-aprins cândva de tine,
Să-ţi uit, să-ţi uit privirea,
Să-mi uit, să-mi uit iubirea,
Iubirea, durerea şi-ntrebarea, o, ho!
Zadarnic, zadarnic chemi uitarea!

Uitarea,
Cum poate fi aşa haină?
Uitarea,
De ce la tine-a vrut să vină?
Din cartea cu-atâtea poveşti,
Ce-ai scris-o jurând că iubeşti,
O literă nu-ţi aminteşti.
Uitarea,
De ce-a venit la geam să-ţi bată?
Ai vrut-o, sau ea venit-a nechemată?
Ea mi-a gonit iubirea
Lăsând în loc mâhnirea,
Mâhnirea, pustiul ş-aşteptarea, o, ho!
Uitarea,
Ce crudă e uitarea!

Uitarea,
Răspunde-mi tu ce pot să-i dărui.
Uitarea,
Cu ce s-o mint şi cum să stărui?
Că poate se va-ndupleca
Să plece din inima ta,
Să vină în inima mea!
Uitarea,
Asupra mea putere n-are.
Goneşte-o spre mine tu, de eşti în stare,
Sau las-o să se ducă,
Spre alte zări nălucă,
La alţii ce-aşteaptă alinare, o, ho!
Şi speră s-o afle în uitare!
Uitarea…

Versurile de Constantin Cîrjan
Muzica de Radu Şerban