O strângere de mână,
Aşa e începutul,
O mâna care spune mai mult ca vorbele,
Ea tremură sfioasă şi iţi cere
Puţin noroc, puţină mângâiere.
Dar c-o strângere de mână
Începe şi sfârşitul,
Atunci când ne e teamă să spunem ce gândim
Şi-n cel din urmă ceas,
Când vorba n-are glas,
O strângere de mână
E un bun rămas.
Dar c-o strângere de mână
Începe şi sfârşitul,
Atunci când ne e teamă să spunem ce gândim
Şi-n cel din urmă ceas,
Când vorba n-are glas,
O strângere de mână
E un bun rămas.
Versurile de Eugen Mirea
Muzica de Ion Vasilescu
