Mănăstirea Robaia, cu o tradiţie seculară care coboară până în veacul al XIV-lea, este amplasată în zona central-nordică a judeţului Argeş, pe cursul pârâului Robaia, unul din afluenţii principali ai râului Vâlsan.
Este situată la aproximativ 7 kilometri de comuna Muşăteşti, în zona deluroasă a pârâului Robaia, fiind înconjurată de păduri de fag, gorun şi conifere, potrivit site-ului https://manastirearobaia.
Complexul monahal aparţine de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, iar în ultimii 20 de ani a beneficiat de un amplu proces de renaştere administrativă şi duhovnicească, au fost restaurate biserica şi turnul-clopotniţă şi au fost construite casa chiliilor, agheazmatarul, paraclisul fântânii de leac şi troiţa din Poiana „La Pustnici”. În această perioadă a crescut şi obştea monahală formată din monahii.
Având hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, biserica datează din anul 1654 şi este ctitorită de Sava Șofarul din Muşăteşti şi soţia sa, Livera. Ridicat în formă de cruce greacă, lăcaşul a trecut de-a lungul timpului prin mai multe refaceri.
Biserica cuprinde un mic pridvor închis, naos cu două abside poligonale, la fel şi absida altarului. Între pronaos şi naos, trei arcade susţinute prin două coloane de zid îngustează spaţiul, iar o altă arcadă desparte naosul de altar.
De-a lungul timpului, planul bisericii a suferit diverse modificări, cele mai importante fiind făcute în timpul stareţului Visarion, în secolul al XIX-lea. Pridvorul închis, adăugat ulterior construcţiei la început de lemn, a fost înlocuit cu unul de zid. Prin adăugarea pridvorului, intrarea de pe latura sudică a pronaosului a fost acoperită şi mutată în pridvor.
Construcţia are la exterior pereţii albi, fără pictură, împărţiţi în registre cu o geometrie simplă. Într-o firidă, deasupra intrării în pridvor se află icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul mănăstirii.
În interior, catapeteasma şi mobilierul din lemn au ornamente florale, iar uşile împărăteşti sunt traforate în arcuri fine. Pictura, realizată în 1848 de către Teodosie monahul, a fost restaurată între anii 1993-1994. Pictura din pridvor, aplicată peste o alta mai veche din anul 1901, realizată de pictorul Th. Petrescu, a fost restaurată în anul 2003.
În stânga naosului se află icoana Zastupniţa, sau Ocrotitoarea, realizată în secolul al XVIII-lea, înfăţişând pe Maica Domnului cu pruncul Iisus.
Spaţiul eclezial restrâns, interiorul simplu şi armonios dau o atmosferă de smerenie şi familiaritate specifice bisericilor ortodoxe româneşti, potrivit sursei citate.
Aşezământul de la Robaia include şi un turn-clopotniţă. Construit în anul 1857, pe temeliile unei vechi clopotniţe, acesta prezintă trei niveluri: la parter se află un gang de intrare în incinta mănăstirii; la etajul I, o încăpere, iar la etajul al II-lea este camera clopotelor.
Turnul-clopotniţă a fost construit din piatră şi cărămidă, pe un plan pătrat, având latura de 4,50 m. În anul 2000 construcţia a suferit ample operaţiuni de consolidare şi restaurare, implicând înlocuirea planşeelor de lemn cu altele de beton şi întărirea zidăriei cu sâmburi de beton. Scara de lemn spre etaj, amplasată în gang, care afecta considerabil accesul în incintă, a fost înlocuită cu o scară exterioară inclusă într-o construcţie din zidărie.
De asemenea, şarpanta de lemn a fost integral refăcută şi acoperită cu tablă de aramă din secolul al XIX-lea, preluată de la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, iar gangul s-a închis cu o poartă tradiţională din lemn, decorată cu ţinte şi platbenzi metalice specifice epocii zidirii turnului.
După anul 2000, aici au fost construite chilii, care încadrează spre est şi vest parterul turnului-clopotniţă, accesul fiind asigurat prin pridvoare prevăzute cu stâlpi de lemn ciopliţi în motive tradiţionale. Finisarea chiliilor s-a făcut în aceeaşi manieră ca şi turnul-clopotniţă şi sunt acoperite cu tablă de aramă.
Mănăstirea Robaia a fost locul de refugiu al Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofronie de la Cioara, prăznuit în 21 octombrie. Cuviosul Sofronie era de loc din satul Cioara-Sebeş, judeţul Alba, şi a primit schima monahală la una din sihăstriile Țării Româneşti.
În anul 1756, întorcându-se în satul natal, a întemeiat o mică sihăstrie în pădurile din împrejurimi, cunoscută sub numele de „Schitul Cioara”.
Cuviosul Sofronie de la Cioara s-a aflat în fruntea mişcării de apărare a Bisericii Ortodoxe Române în Transilvania, împotriva unirii cu Roma. În 1760, a convocat o adunare de preoţi şi credincioşi care a întocmit memorii către Curtea de la Viena şi guvernul Transilvaniei, prin care se cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor şi eliberarea celor închişi pentru credinţa ortodoxă.
În urma vastei acţiuni de distrugere a mănăstirilor şi schiturilor ortodoxe din Transilvania, condusă de generalul Bukow, Sfântul Sofronie a trecut în Țara Românească şi s-a stabilit la Schitul Robaia.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie de la Cioara a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1955, numărându-se în ceata sfinţilor mărturisitori. (Text: Agerpres, Foto: manastirearobaia.wordpress.com)
