Zilnic interacţionăm cu alţi oameni, fie că mergem la locul de muncă, la cumpărături, într-un loc de distracţie sau circulăm cu mijloace de transport în comun. Zilnic discutăm cu alţi oameni, iar limbajul folosit când suntem în public, la fel ca şi tonul cu care rostim cuvintele, trebuie să respecte regulile bunelor maniere.
Bunele maniere în ceea ce priveşte limbajul trebuie respectate şi în mijloacele de transport în comun.
Dacă persoanelor din familie le putem spune un simplu ”Bună” când le vedem sau ”Pa” când plecăm, în cazul în care ne întâlnim cu persoane pe stradă sau la locul de muncă vom spune ”Bună dimineaţa/ziua”, iar la plecare vom spune ”La revedere”.
Formula ”Salut” este permisă doar între băieţi tineri. Clişeul de exprimare ”O zi bună” este recomandabil să fie evitat, dacă e spus indiferent de perioada zilei sau a săptămânii. E politicos însă să spui la finalul unei zile de vineri ”Vă doresc un sfârşit de săptămână plăcut/frumos”.
Când ajungem la locul de muncă şi urcăm în lift vom saluta colegii, dacă urcăm în liftul de acasă şi mai sunt alţi vecini, de asemenea îi vom saluta.
La locul de muncă, la şcoală, în mijloacele de transport în comun, vom vorbi clar, pe un ton calm şi nu tare, folosind pronumele de politeţe. E nepoliticos să ne adresăm unei doamne în vârstă pe care nu o cunoaştem cu apelativul ”tanti” sau, şi mai grav, ”mamaie”. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul bărbaţilor în vârstă, cărora nu le vom spune în public ”nene” sau ”tataie”. Aceste apelative se folosesc doar în familie, în cazul în care vorbim cu mătuşi, unchi, bunici şi numai dacă aceştia ne permit să ne adresăm astfel. Formulele de adresare către persoanele necunoscute vor fi ”doamnă” şi ”domnule”.
Dacă ne aflăm într-un mijloc de transport în comun sau pe stradă în compania unui prieten/unei prietene vom putea purta o conversaţie cu condiţia să nu deranjăm pe altcineva şi să nu audă toată lumea subiectul discuţiei. Vom vorbi încet, fără a rosti onomatopee, injurii, jigniri.
Unii folosesc deseori apelativul ”mă” sau ”bă”, ceea ce este o dovadă de lipsă de politeţe nu doar faţă de persoana căreia se adresează, ci şi faţă de cei care aud conversaţia.
Dacă suntem într-un mijloc de transport în comun şi am atins pe cineva din greşeală, vom prezenta scuze. În cazul în care altcineva ne atinge din greşeală, nu vom face reproşuri, vom accepta scuzele celeilalte persoane.
Pentru nimic în lume nu vom vorbi în timp ce mâncăm şi vom învăţa şi copiii acelaşi lucru. Nu este permis vorbitul în timp ce avem mâncare în gură.
Momentele aniversare sunt un alt prilej în care unii fac greşeli în modul în care se comportă şi vorbesc. Atunci când primim un cadou sau un buchet de flori nu vom spune ”nu trebuia să te deranjezi”, ci doar ”mulţumesc”.
Când ne vom adresa unei persoane nu vom spune ”doamna Viorica” sau ”domnul Costică”, ci vom folosi numele de familie, ”doamna Popescu” sau ”domnul Marinescu”.
O atenţie deosebită trebuie acordată felului în care vorbim în preajma copiilor, deoarece ei au tendinţa de a adopta limbajul adulţilor şi ne putem trezi cu surprize neplăcute. Dacă ieşiţi cu copiii la un loc de joacă, politicos este să discutaţi cu alţi părinţi, fără a intra în detalii personale.
Este permis să facem complimente în timpul unei conversaţii, fără a exagera. O remarcă de genul ”aţi aranjat foarte frumos noul birou” spusă unui coleg sau ”îmi place cum ai asortat colierul cu rochia” adresată unei prietene sunt complimente care pot bucura interlocutorul. În niciun caz nu vom alătura unui compliment o întrebare nepotrivită — ”ai nişte pantofi superbi, cât au costat?”.
Dacă primim un compliment, politicos este să spunem ”Mulţumesc”.
Când întâlnim o persoană pe care nu am văzut-o de multă vreme şi observăm o schimbare în aspectul acesteia, nu vom spune ”Vai, dragă, ce-ai păţit, arăţi tare rău!”. Dacă persoana respectivă va dori să vorbească despre problemele sale, o vom asculta, fără a comenta sau a ne ”minuna”. (Text: Agerpres, Foto: plus.google.com)
