Turmericul, cunoscut şi sub numele de „şofran indian”, a fost folosit timp de 4.000 de ani pentru a trata mai multe afecţiuni.
Curcuma longa, plantă erbacee care aparţine familiei Zingiberaceae şi din care face parte şi ghimbirul, este originară din Indonezia şi sudul Indiei, unde a fost cultivată de peste 5.000 de ani. Au fost indentificate peste 130 de specii de Curcuma.
Turmericul sunt rizomii acestei plante, care au o formă tubulară cu mici ramificaţii, o culoare maro-gălbui, cu un interior portocaliu intens şi cu un gust uşor amărui şi înţepător, dar şi dulce. Majoritatea culturilor se află în India.
Componenta principală a rădăcinii este un ulei volatil. Turmericul are peste 100 de componente între care vitamina B6, calciu, grăsimi saturate, fosfor, sodiu, potasiu, fier, tiamină, riboflavină, niacină, acid ascorbic, fibre dietetice, zaharuri şi proteine. Componentele responsabile cu aroma de turmeric sunt turmerone, arturmerone şi zingiberene.
Acesta a fost folosit de-a lungul timpului ca un condiment, ca remediu tămăduitor, dar şi ca un bun colorant textil. Turmericul este utilizat pe scară largă în preparatele culinare, el dă aroma şi culoarea galbenă curry-ului indian. Este, de asemenea, utilizat pentru a da culoare în fabricarea muştarului şi în unele sortimente de brânză.
În medicina populară, mai ales cea asiatică, unde îşi are şi originea, turmericul a fost folosit în preparatele terapeutice, de-a lungul secolelor, fiind considerat eficient în afecţiuni respiratorii, tulburări hepatice, anorexie, reumatism, răni diabetice, secreţii nazale, tuse, sinuzită, boli asociate cu dureri abdominale.
Medicina modernă a început să recunoască importanţa sa, aşa cum indică peste 3.000 de publicaţii care se ocupă cu studiul acestei plante în ultimii 25 de ani. Acestea arată că turmericul este un puternic antioxidant, antiinflamator, antimicrobian, un agent anticancerigen, un foarte bun hepatoprotector şi protector cardiac.
Este un colagog, stimulând producţia de bilă în ficat, favorizând excreţia bilei, prin intermediul vezicii biliare, astfel îmbunătăţind capacitatea organismului de a digera grăsimile, potrivit site-ului frunza-verde.ro. Uneori, turmericul amestecat cu lapte sau apă este utilizat în tratarea tulburărilor intestinale, a răceli şi a gâtului inflamat.
Cercetările sugerează că poate fi de ajutor în cazuri precum indigestie, colita ulcerativă, ulcerul gastric, osteoartrită, în prevenirea aterosclerozei, în infecţii bacteriene şi virale. Deşi, cercetările privind proprietăţi anticancer ale turmericului, sunt încă la început, se anticipează că ar putea ajuta la prevenirea sau tratarea mai multor tipuri de cancer, inclusiv de prostată, de sân, de piele şi de colon, efectele preventive fiind susţinute de proprietăţile antioxidante ale curcumei, potrivit menţionărilor pe site-ul umm.edu.
Turmericul poate preveni oxidarea colesterolului în organism. Proprietăţile de puternic antioxidant şi antiinflamator şi efectele sale asupra vasele de sânge prin care îmbunătăţeşte circulaţia pot ajuta la prevenirea şi tratarea bolilor neurodegenerative, inclusiv boala Alzheimer, boala Parkinson, scleroza multiplă.
Atunci când consumăm frecvent turmeric, trebuie să avem în vedere şi faptul că poate diminua capacitatea de coagulare a sângelui şi poate provoca hemoragii.
Pentru femeile însărcinate sau care alaptează nu este recomandat să consume turmeric. Consumând cantităţi prea mari de turmeric, ne putem confrunta cu stări de rău, greaţă, indigestie, gaze intestinale, dureri de stomac şi diaree, potrivit site-ului livestrong.com. (Text: Agerpres, Foto: curcuma-longa.com)
