Anticii au descoperit că ştirul este mai hrănitor decât porumbul, grâul sau alte cereale, iar cercetările moderne au relevat aceste calităţi ale plantei. Ştirul comun (Amaranthus retroflexus) cuprinde numeroase specii, unele fiind consumate în urmă cu circa 7.000 ani.
Planta este foarte rezistentă la orice climă şi se poate dezvolta pe aproape orice tip de sol. Amaranthus este unul dintre puţinele genuri ale cărui specii au fost cultivate atât în Lumea Veche, cât şi în Lumea Nouă. Culturile de ştir produc un număr mare de seminţe care germinează repede, iar productivitatea este deosebit de mare, putându-se obţine mai multe recolte pe an.
Este o plantă bogată în vitamine, în special A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E, riboflavina, acid folic şi folat, în minerale precum calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc şi cupru. Frunzele conţin cu 25% mai multe proteine şi mult mai multă lisină decât orice produs obţinut din porumb sau alte cereale şi mai multă metionină decât soia. De asemenea, conţine cantităţi importante de provitamina A (beta-caroten), ştirul fiind bogat în acizi graşi polinesaturaţi (PUFA), în special acid linoleic.
De la ştir se pot consuma partea verde, tulpina şi seminţele. Frunzele tinere, cu un gust asemănător cu cel al nucii, se folosesc la prepararea salatei, tocăniţei, se pot adăuga la ciorbe, pot fi preparate la fel ca spanacul. Ele se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii şi până toamna târziu. Seminţele pot fi consumate ca atare, prăjite (au un gust delicat), dar se poate obţine din ele ulei şi făină. Acestea pot îmbogăţi alte mâncăruri, dându-le un gust piperat. Făina poate fi consumată simplu, poate fi folosită la prepararea de prăjituri sau pâine (nu conţine gluten), precum şi în amestec cu alte tipuri de făină pentru diverse preparate.
Ştirul este folosit în medicina tradiţională ca astringent nutritiv, tonic, pentru a trata diareea sau ca antihemoragic (scaune cu sânge sau polimenoree). Ceaiul se foloseşte pentru gargară în cazul durerilor de gât sau a aftelor şi pentru spălături externe în cazul exemelor. Prin conţinutul de squalen, consumul de ştir inhibă dezvoltarea vascularizării tumorilor. De asemenea, s-a demonstrat faptul că această substanţă are un rol important în reducerea extinderii metastazelor şi în stagnarea dezvoltării tumorilor maligne la sâni, plămâni, prostată şi creier.
În prezent, cercetătorii consideră că squalenul este cel mai bun stimulator imunitar. În plus, acesta aflat în uleiul din seminţe de ştir are proprietăţi cicatrizante, ameliorând şi tratând afecţiuni dermatologice, precum psoriazis şi pitiriazis. De asemenea, squalenul poate ţine sub control alergiile, diabetul, inflamaţiile, având şi o contribuţie importantă la îmbunătăţirea memoriei şi a funcţionării creierului în general. Tratamentul cu ştir este foarte util pentru eliminarea toxinelor ajunse în corpul uman din atmosferă sau ca urmare a terapiilor prin raze, a nitraţilor şi nitriţilor prezenţi în mai toate produsele alimentare.
Uleiul obţinut din seminţe modulează fluiditatea membranei celulare şi o stabilizează, fiind astfel util pentru persoanele care suferă de hipertensiune arterială, ştiindu-se că membrana celulară este afectată de această boală. Cercetări recente au arătat ca uleiul de ştir este de 8-10 ori mai bogat în squalen decât uleiul din ficat de rechin din care se poate extrage doar 1-1,5% squalen. Tratamentul cu pulbere din spic de ştir este foarte eficient în tratarea carenţelor de vitamine şi minerale, fiind un excelent energizant.
Tratamentele cu ştir sunt contraindicate femeilor însărcinate sau care alăptează, dar şi persoanelor care suferă de obstrucţii intestinale sau biliare. Problemele care apar în urma consumului de ştir sunt cauzate de prezenţa în cantităţi ridicate a acidului oxalic, care poate duce la formarea calculilor renali, inhibă absorbţia calciului şi zincului, influenţând negativ persoanele care suferă în general de afecţiuni ale rinichilor, gută, artrită reumatoidă, polireumatism articular. De asemenea, nitraţii din frunzele de ştir se pot transforma în nitriţi (similar spanacului) în urma reîncălzirii frunzelor gătite. (Text: Agerpres, Foto: erbe.altervista.org)
