Specialişti de seamă susţin că romanii cunoşteau lămâiul. Vechii egipteni considerau consumul de lămâi sau băuturile pe bază de lămâie protector împotriva diverselor otrăvuri. Studiile recente au confirmat convingerea lor. În India, lămâia (fructul) este folosită în toată medicina tradiţională.
Lămâiul (Citrus limon) este un arbust din familia Rutaceae, nativ din Asia, considerat veşnic verde. Soiurile cultivate înfloresc în perioade diferite, ceea ce face posibilă producţia de lămâi pe tot parcursul anului.
Se presupune că primul lămâi a crescut în sudul Indiei. Lămâiul a intrat în Europa (aproape de sudul Italiei), nu mai târziu de primul secol d.Hr., în timpul Romei Antice. Prima cultivare substanţială de lămâi în Europa a început în Genova, pe la mijlocul secolului al XV-lea.
Fructul este utilizat în scopuri culinare şi non-culinare, în întreaga lume, în primul rând pentru suc, deşi pulpa şi coaja conţin substanţe foarte benefice pentru sănătate. Pulpa este suculentă, bogată în acizi şi în vitamina C. Sucul de lămâie conţine acid citric, care îi dă un gust acru şi un pH de 2-3. Lămâia este considerată a fi singurul fruct cu pH alcalin care participă în mod eficient la reechilibrarea pH-ului sangvin.
Acest citric este o sursă foarte bogată în compuşi chimici vindecători, care îmbunătăţesc imunitatea, întăresc vasele de sânge, ajută la vindecarea pielii şi chiar la blocarea dezvoltării anumitor celule care pot declanşa apariţia cancerului.
Pe lângă cantitatea mare de Vitamina C, lămâia conţine şi alte vitamine benefice, cum ar fi: Vitamina A, Vitamina E, Vitaminele: B1, B2, B3, B5, B6, B9, B12, Vitamina K; elemente chimice: calciu, magneziu, fosfor, potasiu, cupru, sodiu, zinc.
Coaja ei şi partea albă inferioară (albedo) conţin pectină, folosită în industria alimentară ca agent de îngroşare, de coagulare şi ca emulsificator. Din coajă se extrage şi uleiul utilizat ca ingredient în produsele alimentare, farmaceutice şi cosmetice.
Cantitatea mare de vitamina C face ca sucul să fie deseori folosit pentru beneficiile acesteia în medicina naturală. Studiile arată ca lămâia are efect de calmare şi ajută la îndepărtarea oboselii, agitaţiei, ameţelii, nervozităţii, regularizează tensiunea arterială crescută, este antidepresiv, combate stresul şi depresiile. Inhalarea de ulei de lămâie creşte capacitatea de concentrare şi ţine mintea în stare de alertă.
Proprietăţile dovedite antibacteriene şi antivirale ale lămâii pot accelera procesul de vindecare în cazul aftelor.
Este cunoscută puterea vindecătoare a lămâii atunci când suntem răciţi. Ajută la scăderea febrei. Vitamia C din lămâie reduce nivelul de histamină din organism, substanţă care contribuie la apariţia congestiei nazale şi oculare.
Totodată, vitamina C este un antioxidant puternic care, de asemenea, determină scăderea nivelurilor de molecule instabile care distrug celulele, cunoscute sub numele de radicali liberi şi ajută la protejarea împotriva bolilor de inimă.
Organismul foloseşte vitamina C pentru a îmbunătăţi activitatea celulelor sistemului imunitar şi pentru fabricarea colagenului, substanţa care ajută la dezvoltarea ţesuturilor pentru vindecarea rănilor.
Consumul de lămâi scade riscul de apariţie a calculilor renali. Cantitatea mare de acid citric conţinută de lămâie reduce excreţia de calciu şi ajută la prevenirea formării dureroaselor pietre la rinichi.
Sucul de lămâie este bogat în bioflavonoidul (un grup de substanţe chimice antioxidante de origine vegetală) numit rutin, care întăreşte pereţii venelor şi ai capilarelor şi reduce durerea, uneori chiar şi apariţia venelor varicoase.
Lămâia protejează împotriva cancerului de sân. Ea este de 10.000 de ori mai puternică decât chimioterapia, nu are reacţii negative, fiind şi mult mai eficientă. Limonena este o altă substanţă chimică localizată în coaja de lămâie şi în membrana de culoare albă de sub coajă. Experimentele au arătat că această substanţă are o semnificativă acţiune antitumorală. Cercetătorii studiază, în prezent, limonena pentru potenţialele ei utilizări în tratamentul cancerului, în special al celui mamar.
Lămâile ajută la remedierea diverselor afecţiuni stomacale şi înlătură senzaţiile neplăcute de arsuri la stomac, gaze sau crampe stomacale. Datorită fibrelor naturale şi a substanţelor purificatoare pe care le conţine, lămâia purifică intestinele şi intensifică mişcările de evacuare ale conţinutului intestinal, prevenind şi tratând, astfel, constipaţia.
Bogate în potasiu, consumul de lămâi ajută la detoxifierea ficatului, înlăturând durerile de cap, senzaţia de vomă sau pierderea apetitului.
Previne îmbătrânirea! Datorită mineralelor şi antioxidanţilor pe care le conţine, lămâia participă la menţinerea sănătoasă a ţesuturilor din organism, ajută la încetinirea procesului de îmbătrânire al celulelor, sporind longevitatea.
Lămâia este des folosită şi în tratamentele cosmetice naturiste. Calităţile şi efectele sale sunt vizibile atât la nivelul epidermei, cât şi în creşterea rezistenţei organismului. Din punct de vedere cosmetic are proprietăţi astringente, curative, antiseptice, antiiritante şi este o importantă sursă nutritivă şi hidratantă pentru piele.
Vitamina C din lămâie ajută pielea să fie strălucitoare şi omoară bacteriile care cauzează acneea. Lămâia este folosită încă din antichitate în tratamentele cosmetice. Grecii foloseau coaja de lămâie ca mijloc de dezinfectare, iar romanii îşi parfumau băile cu suc de lămâie.
De asemenea, datorită conţinutului puternic de antioxidanţi naturali (flavonoide), se presupune că ar putea juca un rol împotriva bolilor degenerative ale creierului (Alzheimer).
Trebuie să ştim însă că atunci când alegem o lămâie în scop medical, aceasta trebuie să aibă dimensiuni medii, să fie cât mai grea, cu coaja mai groasă şi să nu fie lovită. (Text: Agerpres, Foto: biomania.ro)
