Rezultat al tehnologiei dezvoltate de cercetători de-a lungul anilor, Internetul are o istorie marcată de câteva momente de referinţă, care l-au structurat în forma pe care o cunoaştem azi. Transmisiile globale de date existau înainte de apariţia computerelor.
Un precursor al Internetului este telegraful, care a revoluţionat transmisia de date. Utilizat intens în domeniul militar, în ziaristică, în politică şi afaceri, telegraful a deschis era comunicaţiilor globale.
Un factor esenţial în evoluţia Internetului a constituit-o dezvoltarea computerelor, începând din anii ’50. Primele calculatoare permiteau transmisiile de date de la un computer principal la terminale şi au reprezentat o etapă esenţială în apariţia fenomenului. Informaticianul american Joseph Carl Robnett Licklider (1915-1990), în lucrarea sa Man-Computer Symbiosis, scria despre o lume în care reţele de computere, conectate prin linii de comunicaţie de bandă largă, vor îndeplini funcţiile unor biblioteci uriaşe. În 1962, Licklider şi Welden Clark au publicat „On-Line Man Computer Communication„, care oferea una dintre primele viziuni ale unei reţele informatice globale.
Pe baza ideilor lui Licklider, în 1969, între universitatea California – Los Angeles şi Institutul de Cercetare Stanford a fost instalată o legătură printr-o reţea numită ARPANET (Advanced Research Projects Agency Network), a cărei dezvoltare fusese finanţată de Departamentul Apărării din SUA. În acelaşi an, ARPANET s-a extins prin adăugarea a încă două noduri de reţea – la Universitatea Utah şi Universitatea California – Santa Barbara.
Anii ’60 şi ’70 au reprezentat o perioadă esenţială în dezvoltarea reţelelor de transmisie de date. Atunci, reţele similare, de mici dimensiuni, au fost instalate în Marea Britanie (Mark I), în Franţa (CYCLADES), în SUA (Merit Network) şi altele. Toate aceste reţele operau pe principiul comutaţiei de pachete (sau comutaţiei asincrone), o tehnică de comunicaţii digitale care consta în separarea mesajelor în blocuri de dimensiuni reduse (pachete), care sunt ulterior transmise unul câte unul prin reţea, într-o succesiune rapidă, până la receptor, unde sunt reasamblate în forma mesajului iniţial.
Ulterior, British Post Office, compania de servicii financiare şi de comunicaţii Western Union International şi firma de comunicaţii Tymnet şi-au unit forţele pentru a crea prima reţea de comutaţie de pachete internaţională, International Packet Switched Service (IPSS). Reţeaua s-a extins rapid în Europa şi SUA, ajungând, până în 1981, să deservească şi Canada, Australia şi Hong Kong, iar în anii ’90 a devenit o infrastructură extinsă la nivel global.
În paralel, apăruseră şi alte tipuri de reţele, mai mult sau mai puţin extinse, ce foloseau tehnologii de comunicaţie diferite, dar toate creau o infrastructură ce acoperea o mare parte a lumii. Era momentul ca acestea să fie reunite într-o reţea cu adevărat globală, unitară din punct de vedere al funcţionării. Totodată, era nevoie de un protocol de reţea – un sistem de reguli şi convenţii care să guverneze comunicare între dispozitivele ataşate la reţea, un fel de limbaj comun pentru toate computerele legate în reţea, astfel încât acestea să poată interacţiona. Formatul mesajului, temporizarea, controlul erorilor, iniţierea şi finalizarea sesiunii de transfer al datelor şi multe alte detalii legate de comunicaţiile de date erau determinate prin protocolul de reţea.
Un astfel de protocol de reţea realizat în 1974 (RFC 675 – Specification of Internet Transmission Control Program), de către Vinton Cerf, Yogen Dalal şi Carl Sunshine, conţinea cuvântul Internet, prescurtare de la internetworking.
Internetul reprezintă o reţea unitară de computere şi alte dispozitive cu adrese computerizate, toate conectate între ele şi operând coordonat printr-un ansamblu standardizat de protocoale de transfer de date.
Uneori se confundă noţiunea de internet cu cea de WWW (World Wide Web), dar WWW este numai una dintre aplicaţiile internetului, e-mail-ul fiind alta. WWW este un sistem de documente hipertext interconectate, ce pot fi accesate prin Internet.
Britanicul Tim Berners-Lee este cel care a inventat World Wide Web, ca o aplicaţie majoră a Internetului care exista deja. El a elaborat în 1989 o primă propunere în acest sens, iar la 25 decembrie 1990, împreună cu Robert Cailliau (un informatician belgian care lucra la CERN – Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară), a realizat prima comunicare prin intermediul HTTP, un protocol pentru transferul documentelor hipertext.
Primul website din lume a fost construit la CERN, pe teritoriul francez al acestui complex de laboratoare situat la graniţa dintre Franţa şi Elveţia, şi a fost online începând cu 6 august 1991. Odată cu apariţia WWW, lumea virtuală s-a deschis şi a devenit parte din existenţa noastră. Mediul virtual a devenit indispensabil, oameni din întreaga lume folosind intensiv imensele resurse şi posibilităţi ale acestuia – comerţ, banking online, lectură, socializare, cursuri universitare, muzică, jocuri, filme, comunicarea la distanţă. (Text: Agerpres, Foto: huffingtonpost.com)
