Ion C. Brătianu, fondatorul Partidului Naţional Liberal

Ion C BratianuOmul politic Ion C. Brătianu, fiul stolnicului Constantin Brătianu, s-a născut la Piteşti, la 2 iunie 1821.

Cursurile şcolii primare le-a urmat la Piteşti, sub îndrumarea dascălului Nicolae Simonide, apoi, adolescent fiind, urmează o carieră militară, primind în anul 1838 gradul de praporcic (sublocotenent).

A fost trimis la Paris, în 1841, unde a studiat la Școala Politehnică şi a audiat prelegerile lui Jules Michelet şi Edgar Quinet de la College de France, potrivit dicţionarului ”Membrii Academiei Române” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003). A luat parte la activitatea Societăţii Studenţilor Români de la Paris (1845) şi a contribuit la crearea unei societăţi ce avea ca scop principal înfiinţarea de şcoli în Principate — ”Însocierea Lazariană”, în noiembrie 1847.

Ion C. Brătianu a luat parte la evenimentele revoluţionare de la Paris din februarie 1848. Reîntors în ţară, în aprilie 1848 face parte, împreună cu fratele său Dimitrie Brătianu, din Comitetul revoluţionar din Țara Românească constituit în primăvara anului 1848 la Bucureşti în jurul societăţii ”Frăţia”. Ulterior, a intrat şi în componenţa lărgită a noului comitet revoluţionar constituit la 10/22 mai 1848, alături de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, C.A. Rosetti, Dimitrie Brătianu, Cezar Bolliac, Ion Heliade Rădulescu ş.a.

După declanşarea revoluţiei, Ion C. Brătianu a fost numit secretar al Guvernului provizoriu,constituit la 14 iunie 1848, apoi şef al Poliţiei Capitalei, distingându-se ca un fruntaş de seamă al revoluţiei. După înfrângerea revoluţiei din Țara Românească, I.C.Brătianu a făcut parte din grupul revoluţionarilor exilaţi în Franţa, remarcându-se prin vederile sale liberale radicale, la fel ca şi C.A. Rosetti. În Franţa a militat în vederea câştigării simpatiei cercurilor politice franceze pentru cauza românilor, scop în care a publicat lucrările ”Memoire sur l’Empire d’Autriche dans la question d’Orient” (1855) şi ”Memoire sur la situation de la Moldo-Valachie depuis Traite de Paris” (1857).

Revine în ţară în iulie 1857 şi este ales deputat în Divanul ad-hoc (1857) şi în Adunarea electivă a Țării Româneşti (ianuarie 1859), susţinând dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. A fost ministru de finanţe în guvernul Țării Româneşti (mai-iulie 1860).

În ianuarie 1863, în cadrul Adunării (parlamentul) a luat naştere ”monstruoasa coaliţie”, alcătuită din două grupări extreme: dreapta conservatoare şi liberalii radicali, aceştia din urmă — din rândul cărora făcea parte şi Ion C. Brătianu — fiind nemulţumiţi de moderaţia domnitorului Al. I. Cuza. De altfel, Ion C. Brătianu a susţinut şi după alegerea lui Al. I. Cuza ideea aducerii pe tron a unui principe străin, aşa cum fusese formulată în 1857 de către Adunările ad-hoc. În vara anului 1865, în timp ce domnitorul Al.I. Cuza cade tot mai mult sub influenţa camarilei, Ion C. Brătianu este trimis în Europa apuseană pentru a pregăti terenul în vederea aducerii unui prinţ străin pe tronul României.

IC_Bratianu_GalatiStatuie a lui Ion C. Brătianu în Galaţi

După abdicarea domnitorului Alexandru I. Cuza (11/23 febr. 1866), când chiar unirea principatelor era pusă în pericol, sunt trimise din nou în străinătate delegaţii de politicieni români, între aceştia numărându-se şi Ion C. Brătianu, în încercarea de a obţine sprijinul împăratului Napoleon al III-lea al Franţei pentru aducerea prinţului străin. Ion C. Brătianu pleacă de la Paris la Dusseldorf, comunicând la 31 martie 1866 că, în urma avizului împăratului Napoleon al III-lea, Locotenenţa domnească a României intenţionează să propună poporului român alegerea ca domn a principelui german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

La 10/22 mai 1866 principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen este proclamat domnitor al României de către Adunare, sub numele de Carol I.

În viaţa politică, Ion C. Brătianu a fost principalul exponent, alături de C. A. Rosetti, al grupării liberale radicale. Aceştia sunt primii care încearcă să alcătuiască un partid mare şi astfel, în septembrie 1866, ia fiinţă societatea ”Amicii Constituţiunii”, condusă de C.A. Rosetti şi având ca principal organ de presă ziarul ”Românul”.

La începutul anului 1867, prin apropierea grupărilor radicală şi moderată are loc o regrupare liberală sub forma ”Înţelegerii de la Concordia” şi este adoptat ”Programului de la Concordia”, care prevedea continuarea procesului de modernizare a statului, înfiinţarea de bănci, dezvoltarea industriei şi a agriculturii etc. În timpul guvernărilor liberale din perioada 1 martie 1867 — 16 noiembrie 1868 orientarea politică a fost stabilită, în general, de Ion C. Brătianu.

Ion C. Brătianu a pus bazele Partidului Naţional Liberal în 1875. În acest an s-a constituit ”Coaliţia de la Mazar-Paşa”, cu periodicul ”Alegătorul liber” care a publicat la 4 iunie 1875 programul Partidului Naţional Liberal. Ion C. Brătianu s-a aflat la conducerea PNL din 1875 până la sfârşitul vieţii, în 1891.

A avut, de asemenea, un rol important în Războiul de Independenţă (1877-1878). După ce liberalii au ieşit victorioşi în alegerile parlamentare din iunie 1876, la 24 iulie 1876 s-a constituit guvernul liberal condus de Ion C. Brătianu (1876-1888). Acesta începe tratativele directe cu Rusia, care făcea pregătiri în vederea războiului împotriva Imperiului Otoman. La finele lunii septembrie 1876 Ion C. Brătianu soseşte, în fruntea unei delegaţii, la Livadia, în Crimeea, şi are convorbiri cu ţarul Alexandru al II-lea în vederea realizării unei înţelegeri privind trecerea trupelor ruse pe teritoriul românesc. După terminarea războiului, primul-ministru Ion C. Brătianu s-a deplasat, alături de ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, la Congresul de pace de la Berlin (iunie-iulie 1878), dând citire unui memoriu în care apărau cauza independenţei şi integrităţii României.

Personalitate de prim rang a vieţii politice româneşti a veacului al XIX-lea, supranumit şi ”Vizirul”, strălucit diplomat, Ion C. Brătianu a deţinut, pentru diferite perioade, şi funcţiile de ministru de Finanţe, ministru de Externe, ministru de Interne, ministru de Război.

În perioada guvernului liberal condus de Ion C. Brătianu au avut loc demersurile diplomatice pentru recunoaşterea independenţei României (1878-1880), a fost înfiinţată, în 1880, Banca Naţională a României, iar la 14 martie 1881 Parlamentul a votat transformarea României în regat. De asemenea, în 1885 Biserica Ortodoxă Română şi-a proclamat autocefalia faţă de Partriarhia ecumenică de la Constantinopol.

La 19 martie 1885, Ion C. Brătianu a devenit membru de onoare al Academiei Române.

A murit la 4 mai 1891 şi a fost înmormântat la conacul său de la Florica, judeţul Argeş. (Text: Agerpres, Foto: sctdr.ro,lsbg.ro)