Importante descoperiri arheologice în cea mai mare cetate dacică din ţară

0
20

magura-moigradului-01

Numeroase piese din perioadele dacică şi romană, precum fibule, paftale, pinteni, resturi de arme sau monede, alături de cantităţi impresionante de cioburi ceramice, au fost descoperite recent de arheologii Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă (MJIA) Zalău în ceea ce ei apreciază că este cea mai mare cetate dacică din ţară, situată pe Măgura Moigradului, în imediata apropiere a castrului roman de la Porolissum.

Potrivit şefului Secţiei de Cercetare a Muzeului Judeţean Zalău, Horea Pop, Măgura Moigradului a intrat în literatura de specialitate de timpuriu, datorită descoperirii unor tezaure dacice din argint de podoabe sau monede, zonă apreciată actualmente ca o întinsă şi prosperă aşezare dacică fortificată, precedată însă de o zonă cu caracter cultic, databilă în a doua jumătate a sec. II îHr — sec. I îHr.

Aici au fost descoperite, în 1855, trei fibule şi un lanţ, toate din argint, expuse actualmente la un muzeu din Viena. La începutul secolului XX a mai fost descoperit un tezaur de 1.000 de monede greceşti şi mai târziu încă un tezaur. În anii 1958-59 au fost primele săpături sistematice de mare anvergură, realizate de Universitatea din Cluj şi Academia Română. În 1984 au fost reluate cercetările, de către muzeul din Zalău, atunci fiind descoperit scheletul unei femei, de la brâu în sus, cu podoabe la gât. Ulterior, în 1993 au apărut trei schelete aproximativ întregi, de la un bărbat şi două femei”, a declarat vineri, 4 noiembrie, Horea Pop.

magura-moigradului-02

Arheologul susţine că dealul a fost, în prima parte a perioadei dacice, un loc de sacrificiu, o zonă sacră, un exemplu în acest sens fiind chiar scheletul, secţionat al femeii descoperit aici.

„Manifestări destul de macabre, din punctul actual de vedere, dar care nu reprezintă decât rămăşiţe ale unor acte sacrificale. Deci nu au un caracter funerar. Dovada cea mai clară este că femeia descoperită în 1984 avea la gât piese de origine celtică, din zona Cehiei de azi. E clar că vorbim de o prizonieră, o captivă care este sacrificată, chiar tranşată în jumătate, ca să vorbim drept. (…) Astea sunt manifestări ce ţin de perioada secolului I îHr, când dealul funcţiona ca şi zonă sacră. Alte tipuri de astfel de manifestări sunt gropi care au în partea superioară pietre aduse din vale, sub care sunt depuse tot felul de resturi. O explicaţie rezonabilă este că nu sunt gropi menajere, ci gropi rituale. Sunt în jur de şase tipuri de gropi, care ţin de acest orizont al dealului din secolul I îHr, când funcţiona ca un munte sacru al dacilor”, afirmă Horea Pop.

Potrivit specialistului de la muzeul din Zalău, o nouă etapă se derulează în secolul I d.Hr., când comunităţi întregi se mută aici şi fortifică acest deal.

magura-moigradului-03

„Până la urmă, e cea mai mare cetate dacică din ţară, cu o suprafaţă de şapte hectare. Nici Sarmisegetuza nu are atâta, cel puţin în actualul stadiu de cercetare. Aici a fost vorba de o fortificaţie din lemn şi pământ, de un şanţ, cu o palisadă dublă. În spatele fortificaţiei se ascunde o comunitate destul de importantă, care are locuinţe cu vetre de foc, gropi în care ţineau provizii. E clar că locuinţele funcţionau continuu, deci nu sunt sezoniere. Într-un final, comunitatea este cucerită şi incendiată de către romani, pentru că toate locuinţele de care vorbim sunt incendiate”, a precizat acesta.

Cu toate campaniile anterioare de cercetări arheologice, dintre care unele derulate chiar de Muzeul Judeţean, Măgura Moigradului, situată la mică distanţă de castrul roman de la Porolissum, oferă încă, în opinia lui Horea Pop, un bogat material arheologic, motiv pentru care în această perioadă se desfăşoară o nouă campanie de săpături

magura-moigradului-04.

„În prima zi a cercetărilor am şi găsit o monedă, de la împăratul Vespasian, din a doua jumătate a secolului I dHr. E foarte probabil ca moneda să ţină de perioada romană, când romanii reamenajează zona. Am găsit şi o piesă care demonstrează că s-au dat lupte şi romanii au avut de furcă cu dacii locali, este un vârf de balistă, un bolţ destul de masiv care, fixat într-o coadă scurtă şi aruncat de maşini care funcţionau pe tensiunea în frânghii, treceau prin orice scut sau armură. Interesant este şi un fragment de cuţit găsit aici, cu o nervură pentru rezistenţă şi un canal de scurgere a sângelui, pentru înjunghiere. Avem şi un vârf de spadă, tot în context dacic, o verigă din bronz de mari dimensiuni, un pinten tipic dacic foarte bine păstrat, cataramă de centură şi o fibulă dacică cu resort foarte amplu şi destul de bine păstrată„, a relatat Horea Pop despre o parte din descoperirile din ultimele zile.

Arheologul subliniază faptul că în zonă au fost găsite, anterior, şi urme de locuire preistorică, dar cea mai consistentă parte este cea de epocă dacică. Măgura Moigradului a fost locuită şi după ce romanii au părăsit Dacia, respectiv până până în secolul XIV,pe deal semnalându-se existenţe unei fortificaţii medievale.

Ulterior, zona a fost părăsită, cel mai probabil datorită lipsei apei şi a faptului că poziţia sa strategică nu mai era importantă, în contexul epocii moderne, potrivit lui Horea Pop. (Text si foto: Agerpres)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.