Henryk Sienkiewicz, celebru pentru romanele „Quo Vadis” şi „Prin foc şi sabie”

0
24

henryk-sienkiewicz

Scriitorul polonez Henryk Sienkiewicz, câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905, celebru pentru romanele sale „Quo Vadis” şi „Prin foc şi sabie”, s-a născut la 5 mai 1846, la Wola, Okrzejska (Polonia).

Familia lui Sienkiewicz s-a mutat la Varşovia după ce a pierdut mica proprietate pe care o avea la Wola. Aici, Sienkiewicz studiază literatura, istoria şi filologia, la Universitatea din Varşovia. Părăseşte Universitatea în 1871, înainte de a absolvi vreuna dintre facultăţile pe care le-a început.

În 1869, începe să publice articole critice care au scos la iveală influenţa pozitivismului, sistem filosofic care insista pe realizările ştiinţei şi care era popular la acea vreme în Polonia şi în lume. A fost astfel un susţinător al literaturii realiste, prin portretizarea vieţii sociale, transmiterea unui mesaj umanist şi angajamentul său faţă de naţiune. A dezapobat naturalismul, susţinând că acest curent prezintă o realitate distorsionată, cu o imagine unidimensională asupra ei, scrie site-ul http://culture.pl/.

Publică prima sa nuvelă, „Na marne” („In Vain”), în 1872, iar prima povestire, „Stary sługa” („An Old Retainer”), în 1875.

În perioada 1876-1878, călătoreşte în Statele Unite şi la Paris, la întoarcerea în Polonia publicând un număr mare de povestiri printre care: „Janko muzykan” („Yanko the Musician”, 1879); „Latarnik” („The Lighthouse Keeper”, 1882), „Bartek zwyciezca” („Bartek the Conqueror”, 1882), „Charcoal Sketches and Other Tales” (1990), „Selected Tales” (1976), potrivit Britannica.com.

În septembrie 1879, aflându-se în Veneţia, o cunoaşte pe Maria, cu care se va căsători la 18 septembrie 1881. După naşterea a doi copii, Maria se îmbolnăveşte de tuberculoză şi moare la 19 octombrie 1885, la Frankfurt.

Tot în anii ’70, s-a dedicat proiectelor comunitare, printre care şi ridicarea monumentului lui Adam Mickiewicz. A fost preşedinte al Prudence Fund for Writers and Journalists (1899-1900) şi cofondator al Mianowski Fund for Persons Working in Scholarly Areas. A vorbit pe teme publice şi politice, în special împotriva politicii prusace de germanizare şi în favoarea autonomiei Regatului Poloniei.

A fost co-editor al cotidianului „Słowo” („The Word”), în intervalul 1882-1887.

Marea sa trilogie de romane istorice apare în „Słowo”, începând cu 1883: „Ogniem i mieczem” („Prin foc şi sabie”, transpusă în film, în 1999), „Potop” („Potopul”; transpus în film, în 1974), şi „Pan Wołodyjowski” („Pan Wołodyjowski”, 1887-88, transpus în film, în 1969). Cu o acţiune plasată în secolul al XVII-lea, trilogia descrie luptele împotriva tătarilor, suedezilor, turcilor, accentuând eroismul polonez printr-o diversitate epică, dar şi prin claritate şi simplitate. Cea mai de calitate dintre cele trei nuvele, „Prin foc şi sabie”, descrie încercările polonezilor de a pune capăt rebeliunii cazacilor zaporojieni conduşi de hatmanul Bogdan Hmelniţki.

Romanul „Quo vadis?”, publicat în 1896, cu ecranizări în 1909, 1913, 1915, 2001 etc., este un roman istoric a cărui acţiune se petrece în Roma lui Nero şi care i-a adus lui Sienkiewicz reputaţia internaţională şi Premiul Nobel pentru Literatură. Romanul surprinde povestea de dragoste dintre o tânără creştină şi un ofiţer roman care se converteşte, la rândul lui, la religia ei. Prin descrierea relaţiei lor, se subliniază contrastul dintre opulenţa pământească a aristocraţiei romane şi sărăcia, simplitatea şi puterea spirituală a creştinilor. În subtext, romanul scrie, de asemenea, despre persecuţia şi subjugarea politică a Poloniei de către Rusia.

Deşi marile romane ale scriitorului au fost criticate pentru teatralitatea lor şi pentru lipsa de acurateţe istorică, ele conţin o mare putere narativă şi descrieri vii, potrivit Britannica.com.

Alte romane scrise de autor: „Bez dogmatu” („Fără ideal”, 1891), Rodzina Połanieckich („Familia Połaniecki”, 1895) şi Krzyżacy („Cavalerii teutoni”, 1897-1900). „Cavalerii teutoni” este un alt roman de succes, fiind tot o combinaţie dintre fapte istorice (aventuri ale cavalerilor) şi o poveste de dragoste şi având în centru bătălia de la Grunwald din 1410, dintre Regatul Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei şi aliaţii lor pe de-o parte şi cavalerii teutoni pe de altă parte.

La începutul Primului Război Mondial merge în Elveţia unde, împreună cu celebrul politician şi pianist, Ignacy Paderwsky, Sienkiewicz promovează cauza independenţei Poloniei şi organizează colectarea de ajutoare pentru victimele de război din Polonia.

Critica la adresa scriitorului s-a împărţit în două mari tabere: pozitiviştii, care au considerat că Sienkiewicz nu a reuşit să zugrăvească complexitatea proceselor sociale, şi moderniştii, care au susţinut că scriitorul este insensibil la aspectul metafizic asupra lumii. Cert este că dezbaterea critică în ceea ce îl priveşte pe Sienkiewicz s-a concentrat mai mult pe valorile promovate de acesta precum cultura naţională, patriotismul etc., şi mai puţin pe argumente literare, mai menţionează site-ul http://culture.pl/.

Moare la 15 noiembrie 1916. (Text: Agerpres, Foto: poland.pl)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.