Prăjituri pregătite în Ardeal de obicei în preajma sărbătorilor de iarnă, haioşele adevărate, după reţetă de casă, se găsesc tot mai rar. Haioşele devin cu totul şi cu totul speciale când sunt gătite cu multă dragoste pentru prieteni, aşa cum face Maria Magdalena Matei, referent în cadrul Centrului Cultural „G.M. Zamfirescu” din municipiul Satu Mare.
Lucrând la o instituţie de cultură, cei care nu o cunosc bine pe Maria sunt luaţi prin surprindere şi spun „wow” când o văd cu haioşele. Originară din comuna Viile Satu Mare, unde stă aproape toată vara şi încearcă tot felul de mâncăruri, fiind pasionată de gastronomie, Maria Magdalena Matei a învăţat reţeta de la mama sa.
„Le fac oarecum în virtutea inerţiei de câţiva ani buni. N-am vrut să le fac, dar mama oarecum m-a obligat să stau lângă ea să învăţ să le fac, pentru că ea şi prietena ei făceau cu mare drag şi îmi spuneau că aia e femeie adevărată şi casnică bună care ştie să facă haioşe. Atunci s-a aprins în mine beculeţul şi am zis să ştiu şi eu să fac. Am învăţat destul de repede pentru că am avut o oarecare bază în domeniul gastronomic şi am făcut cu plăcere”, a spus Maria Magdalena Matei.
Reţeta nu este una foarte complicată, nu are multe ingrediente, dar necesită o pregătire aparte. Deşi recomandă femeilor să-şi încerce creativitatea în bucătărie, Maria le transmite celor care au unghii foarte lungi „să nu se apuce să facă treaba asta, pentru că nu au dexteritatea necesară”.
„Nu a fost reţetă adusă din tinereţea mamei, a primit-o şi ea la un moment dat de la o prietenă şi aşa am învăţat-o şi noi. N-aş putea spune ce provenienţă are, dar ar putea să fie totuşi veche, ea a primit-o de la prietena ei şi ea cred că a adus-o de ani buni”, a arătat aceasta. Pe vremuri haioşele se făceau după tăiatul porcului de Crăciun, când osânza era proaspătă, numai bună pentru pregătit prăjitura.
„A fost tot timpul o prăjitură de iarnă, când se tăia porcul şi cât ţinea osânza. Pe vremuri osânza a fost mai bună, acum depinde cum este ţinut un porc pentru că furajele îşi spun cuvântul, nu mai are aceeaşi calitate ca şi atunci când este ţinut cu porumb şi produse de casă. Se simte pe textură, se simte dacă este porc de carne, de slănină. Este importantă să fie mai grasă osânza„, mărturiseşte Maria.
Pentru o porţie se pune o jumătate de kg de făină, trei gălbenuşuri de ou, trei linguri mari de smântână, aproximativ 100-150 ml sifon şi o linguriţă mică de sare. Se face un aluat elastic. Totodată, o jumătate de kg de osânză dată prin maşina de tocat carne se amestecă cu un sfert de kg de făină. După ce se prelucrează aluatul, mai este nevoie de 300 g de magiun sau 100 g nucă măcinată.
„Prepari într-un vas făină, ouă, smântână, sifon şi puţină sare, într-un alt vas prepari osânza, dată prin maşina de tocat, cu făină. Iei aluatul, îl prelucrezi să fie elastic, nu foarte tare, dar nici foarte moale, îl întinzi, iei o treime din compoziţia de osânză, ungi, împături, o laşi la odihnă la rece aproximativ 40-50 de minute, după care faci iarăşi aceeaşi operaţiune de trei ori. Sunt gustoase, săţioase, se fac cu magiun, nucă măcinată. Am încercat şi cu marţipan, cu dulceaţă de vişine, însă ceea ce a rămas în conştiinţa poporului este cea cu magiun de prune, pe care îl mai facem din când în când”, a mai spus Maria.
Ca orice alt preparat haioşele necesită atenţie foarte mare, dar secretul constă în calitatea materiei prime şi în sufletul pe care-l pui.
„Secretul este materia primă. Contează ca osânza să fie de foarte bună calitate, să nu fie aţoasă, mai degrabă grasă. Făina trebuie să fie de foarte bună calitate. Contează şi mâna foarte mult, sufletul pe care-l pui şi cuptorul. Haioşele fie plac, fie nu plac. Cei de vârstă înaintată le apreciază mai mult, care au crescut cu ele. Cei mai tineri încep să nu le prea cunoască, sunt mulţi care nu le ştiu. Mai suntem câţiva, cred că nu foarte mulţi, care facem haioşe. Lumea se sperie, crede că e greu să faci, că ia o grămadă de timp„, a precizat aceasta.
Printre cei care au gustat şi apreciat sunt oameni de cultură artişti şi inclusiv politiceni atât de importanţă locală, cât şi naţională. „Fac destul de des, prietenilor mei le fac cadou, dacă este o zi de naştere, un eveniment. Ca şi comerţ nu m-am apucat, dar nu se ştie niciodată. Am mulţi prieteni care ştiu că sunt specialistă în aşa ceva. Prefer să duc de multe ori haioşe sau tort la cineva care sărbătoreşte decât să cumpăr nu ştiu ce”, a adăugat aceasta.
Pentru Maria gătitul este un hobby, a urmat un curs de bucătar patiser, dar este totodată şi o modalitate de relaxare. „Este o modalitate de relaxare şi hobby. Altfel nu cred că ar ieşi atât de bine. Fac cu drag. Dacă fac cuiva pe care-l iubesc, cu atât mai mult pun suflet sau dacă fac pentru o cauză nobilă, cum a fost la concursul de tăiat porci pentru imaginea comunităţii. Nu sunt eu mare tradiţionalistă şi nu mă dau în vânt după păstrarea cu orice preţ a tuturor tradiţiilor, dar sunt unele lucruri de care chiar trebuie să avem grijă”, a afirmat Maria.
Din păcate, tot mai puţine femei fac haioşe. Multă lume preferă să cumpere haioşele gata făcute din comerţ, dar gustul acestora nici nu seamănă cu cele de casă. Maria consideră că în această perioadă de marketizare excesivă ar trebui regândit tot stilul de viaţă, să se pună accent mai mare pe calitatea produselor, nu doar pe cantitate.
„Trebuie să se întâmple o minune şi să regândim tot stilul nostru de viaţă, să ne orientăm pe consum de calitate nu de cantitate. Trebuie să avem grijă de ce avem la ţară. Sunt tot mai puţini cei care au o gospodărie. Produsele astea nu se compară cu nimic din ce este la supermarket. (…) Femeile nu prea sunt dornice să stea lângă cratiţă, au alte priorităţi. Ar trebui oamenii să îşi descopere creativitatea, care în şcoală se inhibă puternic. Toţi fugim pentru altele, ne lăsăm duşi de val. Dacă îţi descoperi puţin creativitatea, atât în gastronomie cât şi în munca de zi cu zi, este bine. Trebuie să ai o deschidere pentru partea asta”, a mai spus Maria. (Text: Agerpres, Foto: retete-carmen.com)
