Feteasca regală, vinul produs din strugurii de aur

0
31

feteasca-regala-vin

Feteasca regală este un soi relativ nou de struguri, datând din jurul anilor 1920 şi îşi are originea în Transilvania, în podgoria Târnave, mai exact în comuna Daneş din judeţul Mureş.

De aici derivă şi numele sub care a fost cunoscut iniţial: Dănăşană, Dănăşeană, Daneşană, uneori chiar Galbenă de Ardeal. Feteasca regală s-a răspândit foarte repede datorită calităţilor sale, ajungând să fie, în prezent, soiul cel mai răspândit din ţara noastră, cu peste 13.000 ha, fiind cultivat în toate regiunile viticole româneşti. Este, de asemenea, răspândit în Ungaria, sub denumirea Kiralyleanyka, în Republica Moldova, şi cultivat şi în alte ţări viticole europene.

Mulţi specialişti susţin că soiul este rezultatul încrucişării naturale a soiurilor Fetească albă şi Grasă. Încrucişarea naturală este reprezentată de polenizare liberă, făcută de vânt sau insecte. Cercetările moderne de genetică moleculară efectuate în Ungaria atestă însă faptul că soiul provine din Feteasca albă, dar Grasa de Cotnari nu este cel de-al doilea genitor.

Dr. oenolog Ioan Buia consideră că apariţia soiului Fetească regală reprezintă o evoluţie genetică a soiului Fetească albă, apărută în mod natural. El povesteşte despre originea acestui soi următoarele: „Până în perioada interbelică, acest soi era necunoscut. Însă, în anii 1920, o bătrânică din comuna Daneş, de lângă Sighişoara, a mers la piaţă cu un coş de struguri recoltaţi din gospodăria ei. Întâmplarea a făcut ca aceşti struguri să fie cumpăraţi de un specialist, care şi-a dat seama că strugurii nu sunt Fetească albă”.

Denumirea de Fetească regală a fost dată acestui soi în semn de preţuire faţă de Casa Regală a României, care, după Primul Război Mondial, i-a împroprietărit pe fermieri, stimulând totodată refacerea viticulturii în sudul Transilvaniei. Vinul a fost prezentat pentru prima dată sub această denumire la Expoziţia Naţională de Vinuri şi Fructe de la Bucureşti, din anul 1928.

Cultivat iniţial în podgoriile transilvănene, soiul Fetească regală dădea vinuri foarte apreciate de consumatori. Se spune că episcopul romano-catolic maghiar de Alba Iulia, Marton Aron, a cumpărat în perioada interbelică o cantitate însemnată de vin de Blaj, unde se cultiva îndeosebi Fetească regală. În timpul ofensivei româno-sovietice din Transilvania, în toamna anului 1944, episcopul le-ar fi oferit soldaţilor sovietici câteva butoaie de vin. Aceştia au fost atât de încântaţi, încât s-au întors de câteva ori de la Turda, ca să mai ia vin. Locuitorii din Alba Iulia, deranjaţi de aceste vizite ale sovieticilor, au făcut o chetă publică şi au cumpărat tot vinul episcopului, pe care l-au oferit soldaţilor sovietici, pentru ca aceştia să nu se mai întoarcă în oraş.

feteasca_regala_struguri

Vinurile de Fetească sunt, de regulă, seci, dar se pot obţine şi vinuri demiseci sau chiar dulci. Au o culoare alb-verzui, cu nuanţe gălbui sau galben-verzui, care, pe măsura maturării, respectiv după 1-2 ani, îşi schimbă uşor nuanţa spre galben-pai sau chiar în galben-auriu. Este un vin de calitate superioară, cu o tărie alcoolică moderată, între 10,5 şi 11,5 % vol., este uşor, echilibrat, cu o aromă specifică florală. Vinul de Fetească regală este, de fapt, un vin semiaromat, cu un gust plăcut, bine conturat, plin de fineţe, uşor acrişor, aducând cu cel al unui măr românesc de vară. Este foarte apreciat vinul tânăr, care nu are o vechime mai mare de un an, pentru că păstrează aroma originală, elegantă, de tip floral, nealterată de timp, cu prospeţimea şi vioiciunea specifice, date de o aciditate mai ridicată.

Toate cele trei denumiri, respectiv Feteasca neagră, Feteasca albă şi Feteasca regală, reprezintă nume de fete sau caracteristic fetelor, sugerând astfel delicateţea, fineţea, savoarea şi eleganţa acestor vinuri.

Vinurile de Fetească regală se asociază foarte bine cu gustările servite la începutul mesei, ca aperitiv, sau pot acompania majoritatea mâncărurilor pe bază de peşte sau fructe de mare. Peştele de apă dulce, cum ar fi crapul, păstrăvul, şalăul, scrumbia, aproape întotdeauna mai delicat, va fi însoţit de vinuri albe tinere, cu tăria alcoolică mai redusă, printre care şi Feteasca regală.

De asemenea, vinul de Fetească regală se asociază cu brânzeturi dulci nefermentate, cu fructe proaspete la sfârşitul mesei, dar şi cu mâncăruri mai grele, mai complexe, cum ar fi jumări, mititei ardeleneşti sau purcel la cuptor. Specialiştii recomandă ca vinurile albe şi roze să se servească la temperatura de 10-12 grade Celsius, doar cele dulci fiind servite la temperaturi de 7-9 grade Celsius.

Vinurile, fie ele albe, roşii sau roze, s-au bucurat, de-a lungul timpului, nu numai de aprecierea specialiştilor, ci şi de cea a scriitorilor. Astfel, Feteasca este şi ea amintită într-o serie de scrieri, printre care se numără şi câteva epigrame. Păstorel Teodoreanu, avocat şi scriitor român, renumit epigramist, gurmand şi iubitor de vinuri, scria: „(…)/ Mi-a spus o babă la români,/ „Băbeasca” place mult la tineri,/ Pe când „Feteasca” la bătrâni.” (Text: Agerpres, Foto: domeniileostrov.ro, stiriagricole.ro)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.