Fetească neagră, „rubinul vinurilor româneşti”

feteasca

Viticultura românească are o tradiţie multimilenară, care se datorează, în mare parte, şi condiţiilor favorabile de climă şi de sol. Diversitatea acestora permite cultivarea unei largi palete de soiuri şi, prin urmare, obţinerea unor vinuri de calitate.

Pe plan internaţional, vinurile roşii româneşti se bucură de o apreciere superioară celor albe, ponderea cea mai mare în plantaţiile pentru vinuri roşii revenind unor soiuri de primă mărime. Este vorba despre Cabernet Sauvignon, Fetească neagră, Merlot şi Pinot noir.

Fetească neagră, considerat de specialişti „rubinul vinurilor româneşti” (Puşcă I., 2006), este unul dintre cele mai vechi soiuri autohtone, fiind cultivat doar în spaţiul românesc de peste 2.000 de ani. S-a născut dintr-o selecţie populară din viţa sălbatică de pădure (Vitis vinifera ssp. sylvestris), cultivată de daci între Carpaţi şi Nistru. Mai exact, se pare că acest soi îşi are originea pe valea râului Prut, în jurul localităţii Uricani din judeţul Iaşi, unde s-au găsit seminţe datând din acea perioadă. Soiul însă s-a extins, treptat, din podgoriile din Moldova (judeţele Galaţi, Vrancea şi Vaslui) către podgorii mai însorite, cum ar fi Coteşti, Dealu Mare, Ştefăneşti-Argeş şi în judeţul Mehedinţi, unde, condiţiile termice superioare au contribuit la obţinerea unor vinuri de înaltă calitate.

În aceste noi condiţii de climă şi de sol, Feteasca neagră a ajuns chiar să depăşească calitativ, în anii favorabili culturii, vinul obţinut din soiul francez Cabernet Sauvignon, considerat „regele vinurilor roşii”. În prezent, Feteasca neagră este cultivată de către majoritatea cramelor româneşti din Moldova (Cotnari, Crama Gârboiu, Senator Wine), din Dobrogea (Murfatlar, WineRo), din Muntenia (Domeniile Săhăteni, Vinarte, LaCerta Winery, SERVE, Davino, Domeniile Dealu Mare Urlaţi, Crama Basilescu, Cramele Halewood, Valea Călugărescă etc.), din Oltenia (Domeniile Sâmbureşti, Agricola Stirbey, Domeniul Coroanei Segarcea, Crama Oprişor etc.), din Transilvania (Crama Liliac şi Nachbil) şi din Banat (Cramele Recaş şi Petro Vaselo).

Fetească_neagră-struguri

Fetească neagră este unul dintre puţinele soiuri dacice care mai există astăzi în cultură. Acest fapt se datorează şi rezistenţei mari la ger şi la secetă, cât şi calităţii superioare a vinurilor roşii obţinute. Fetească neagră a fost cunoscut în popor şi sub denumirile „Poama fetei neagră”, „ăsărească neagră”, „Coada rândunicii”. În prezent, este considerat de unii specialişti drept „port-drapelul vinurilor roşii româneşti”.

Strugurii sunt de mărime mijlocie, au o formă cilindrică sau cilindro-conică, regulată, boabele sunt de formă sferică, aşezate des pe ciorchine. Pieliţa are o grosime mijlocie, de culoare roşu-închis, aspect negru-albăstrui, acoperită cu pruină, cu pulpă zemoasă, necolorată. Soiul dă producţii de aproximativ 8-10 t/ha, dar este pretenţios la tehnologia de cultură. Ajunge la maturitate deplină în cea de-a II-a parte a lunii septembrie, acumulând 200-220 g/l zaharuri.

Tăria alcoolică a vinului este de 12-12,5% vol. În cazul în care strugurii sunt recoltaţi mai târziu, pot ajunge până la 260-270 g/l zaharuri, iar vinul poate ajunge la o tărie alcoolică de până la 14% vol. În general, vinurile de Fetească neagră sunt seci, dar se pot obţine şi vinuri demiseci sau chiar demidulci.

Vinul de Fetească neagră prezintă o culoare roşie-intensă cu nuanţe rubinii, are o aromă specifică, care aminteşte de cea a coacăzelor negre. Are un caracter olfactiv discret, iar gustul aduce uşor cu cel de mure, fiind echilibrat, consistent şi viguros, de o aciditate potrivită, specifică soiului.

Din punct de vedere calitativ, vinul obţinut din Fetească neagră câştigă mult prin maturare în butoaie de lemn, de până la 2-3 ani, sau prin învechire în sticle, de până la 10 ani. Reputatul oenolog prof. Viorel Stoian susţinea că „Vinul de Fetească neagră are un caracter olfactiv discret, dar foarte specific, ceva care sugerează mirosul de prune uscate. Când vinul este mai vechi apar şi uşoare nuanţe de scorţişoară”.

În ceea ce priveşte asocierea vinurilor cu mâncarea, trebuie să se ţină cont de o serie de factori care să le armonizeze. Astfel, trebuie să ţinem cont, în primul rând, de felurile de mâncare, de succesiunea acestora, care necesită o anumită ordine a tipurilor de vin, de natura evenimentului (masă de Crăciun, de Paşte, nuntă etc.), de anotimpul în care ne aflăm etc. De regulă, vinurile roşii însoţesc fripturile sau preparatele pe bază de carne.

Astfel, antreurile pe bază de afumături şi mezeluri, pastrama de oaie, fripturile pregătite la grătar, tocăniţa din carne de porc cu sos picant, sărmăluţele în foi de varză sau de viţă, ardeii umpluţi, fripturile de vânat sau de miel la tavă, pregătite îndeosebi în sezonul rece, se armonizează foarte bine cu vinurile roşii, printre care şi cu Fetească neagră. Vinurile Fetească neagră se servesc, de obicei, la o temperatură de 14-15 grade Celsius. (Text: Agerpres, Foto: gradinamea.ro, ro.wikipedia.org)