Luna februarie este a doua lună a anului în calendarul gregorian. Ziua are 11 ore şi noaptea are 13 ore.
Denumirea lunii februarie derivă din latinescul ”februarius” – de la ”februa” – luna în care avea loc Festivalul de purificare.Purificarea era menită caselor şi câmpiilor, astfel lucrurile vechi din case erau aruncate şi pământul era pregătit pentru însămânţările de primăvară.
Calendarul evenimentelor astronomice în 2016
Soarele: la începutul lunii, răsare la ora 7h 35m şi apune la ora 17h 24m, iar la sfârşitul lunii răsare la ora 6 h 54 m şi apune la ora 18h 02m.
La data de 19 februarie, se face trecerea în semnul zodiacal Berbec.
Luna – reprezintă perioada de timp cât durează o rotaţie a astrului în jurul Pământului: 29 de zile, 12 ore, 44 minute şi 3 secunde, aproximativ 29 zile şi jumătate. În această mişcare, se disting patru faze: lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar.
Fazele Lunii: la 1 februarie – Luna la Ultimul Pătrat la 05 h 27 m; la 8 februarie – Lună Nouă (Luna începe să crească) la 16 h 38 m; la 15 februarie — Luna la Primul Pătrar la 09h 46m; la 22 februarie – Lună Plină (Luna începe să descrească) la 20h 19m, potrivit Observatorului Astronomic Amiral Vasile Urseanu.
Anul 2016 este an bisect de 366 zile, luna februarie având 29 zile. Noi folosim calendarul gregorian (cunoscut şi sub numele de „stilul nou”), care este derivat din calendarul iulian. Calendarul iulian are un an obişnuit de 365 de zile, împărţit în 12 luni, cu un an bisect la fiecare patru ani, ceea ce face ca anul mediu să aibă 365,25 de zile.
În ce priveşte calendarul roman, nu s-au păstrat date precise privind apariţia acestuia. Se pare că de la mijlocul secolului al-VIII-lea î.Hr. romanii au folosit un ciclu care avea 10 luni pe care l-au numit „annus”, de unde denumirea în limba română de an. Apoi, lunile au căpătat şi un nume. Prima lună a anului a fost numită Martius în cinstea zeului Marte, a doua aprilie (lat. aperio, ire = a deschide), deoarece în aprilie se deschid mugurii plantelor. În secolul al-VII-lea î.Hr., s-au adăugat încă două luni: ianuarie şi februarie (lat. februaris, onis = purificare, curăţire – legat de ritualul curăţirii ce se făcea anual la 15 februarie). Această lună era închinată zeului împărăţiei subpământene Februs.
În anul 46 î.Hr., la iniţiativa lui Caius Iulius (100 î.Hr. – 44 î.Hr.), s-a trecut la alcătuirea unui nou calendar. Grupul de astronomi din Alexandria a lucrat sub conducerea lui Sosigene, reuşind să alcătuiască un nou calendar, la baza căruia se afla mişcarea Soarelui în timp de un an. Anul era stabilit la 365 zile, astfel că într-un ciclu erau trei ani de 365 zile şi un al patrulea de 366 de zile, numit an bisect.
Anul a fost împărţit în 12 luni cu denumirile anterioare. Sosigene a stabilit că prima lună a anului este ianuarie. Lunile impare aveau 31 de zile iar cele pare 30 zile. Luna februarie avea 29 de zile. Ziua suplimentară ce trebuia adăugată la fiecare 4 ani se intercala între 23 şi 24 februarie. Noul calendar iulian (cunoscut şi sub numele de „stilul vechi”) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 45 î.Hr. El s-a remarcat prin simplitatea sa.
În tradiţia noastră populară, luna februarie se numeşte Faur. Denumirea este legată de meşterii fauri, lucrători ai fierului, care pregătesc uneltele de muncă, ascut sau confecţionează fiarele sau cuţitele de plug pentru începerea muncii câmpului. Pentru că are numai 28 de zile sau 29 în anii bisecţi, Faur este considerat fratele cel mic al lunilor anului, potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul „Zile şi mituri”.
Calendarul ţăranului român” (2000). Potrivit interpretării populare, timpul reflectă capriciile copilului Faur: când râde şi zâmbeşte, e frumos, când plânge bate viscolul, când e supărat dă ger de crapă pietrele. Conform datinei, în februarie se încheie şezătorile şi, împreună cu acestea, distracţiile tinerilor din serile şi nopţile lungi de iarnă. Luna februarie este marcată de două sărbători populare mai importante: Ziua Ursului şi Dragobetele. (Text: Agerpres, Foto: shutterstock.com)
