Actriţa Elvira Popescu (Elvire Popesco) s-a născut la 10 mai 1896, la Bucureşti. A urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din Bucureşti (1913), unde a studiat actoria, cu Aristizza Romanescu şi C. I. Nottara.
Studentă fiind, a interpretat, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, rolul Ileana Cosânzeana, din piesa lui Victor Eftimiu, ”Înşir-te mărgărite”.
După ce a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică, a fost angajată la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde a figurat în distribuţia pieselor ”Uliul”, de Fr. de Croisset, ”Trandafirii roşii”, de Zaharia Bârsan, ”Lacrimi luminoase”, de Emil Nicolau, potrivit dicţionarului ”Membrii Academiei Române” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).
În 1916, i-a fost încredinţat rolul Tofanei din ”Patima roşie”, de Mihail Sorbul, iar în perioada interbelică a mai jucat în ”Suzette”, de E. Brieux, ”Rozina”, de Claudia Milian-Minulescu, ”În întuneric”, de N. Beldiceanu.
În toamna anului 1918, a intrat în Asociaţia teatrală particulară ”Excelsior”, alături de George Storin, Ion Manolescu, Aura Buzescu ş.a. şi a jucat în ”Să nu-ţi faci idoli”, piesă scrisă special pentru ea de Adrian Verea. A jucat, de asemenea, pe scena Teatrului ”Modern”, în ”La glu”, de J. Richepin şi ”Culcuşul miresei”, de Felix Gandera.
Împreună cu Ion Iancovescu, a înfiinţat, în 1922, compania teatrală ”Teatrul Mic”. Aici a jucat în ”Grădina lui Dumnezeu”, de R.de Flers şi A. de Caillavet, ”Paznicul de noapte”, de Sacha Guitry, ”Triunghiul”, de L. Verneuil, ”Două pamflete”, de T. Bernard şi A. Athis ş.a.
Debutul Elvirei Popescu în film a fost în ”Independenţa României” (1912), conform volumului ”1234 cineaşti români” (Editura Știinţifică, Bucureşti, 1996). A mai fost distribuită, apoi, în filmul ”Țigăncuşa de la iatac” (1923).
În 1923, Elvira Popescu avea să-şi înceapă îndelungata carieră în Franţa, unde a devenit o mare vedetă a scenei şi a ecranului. Dramaturgul şi actorul Louis Verneuil i-a remarcat talentul şi i-a oferit rolul principal în comedia sa, ”Ma cousine de Varsovie”, şi un contract la „Théâtre Michel”. A apărut apoi în numeroase spectacole, bucurându-se de un mare succes în faţa publicului francez, şi, de asemenea, a condus unele companii particulare la Theatre Marigny şi la Theatre de Paris.
A fost distribuită, în continuare, şi în filme, colaborând cu regizori de seamă: ”Verişoara din Varşovia” (regia Carmine Gallone, 1931), ”Idolul Parisului” (regia Julien Duvivier, 1936), ”Preşedinta” (regia Fernand Rivers, 1938), ”Pensiunea burlacilor” (Sacha Guitry, 1939), ”Austerlitz” (regia Abel Gance, 1959), ”În plin soare” (regia René Clément , 1959) ş.a.
Elvira Popescu a primit, în Franţa, premiul ”Moliere” pentru cea mai bună actriţă, precum şi Ordinul ”Legiunea de Onoare” . La 31 mai 1993, a devenit membru de onoare din străinătate al Academiei Române.
A încetat din viaţă la 11 decembrie 1993, la Paris, şi a fost înmormântată în cimitirul ”Pere Lachaise”.
La Institutul Francez din Bucureşti, există o sală de cinema care poartă numele celebrei actriţe.
În volumul intitulat ”20 personalităţi româneşti în secolul XX”, semnat de Manase Radnev şi lansat în 2001, sunt cuprinse convorbiri cu o serie de oameni de ştiinţă şi de cultură, între care şi Elvira Popescu.
Numele celebrei actriţe figurează şi în colecţia ”Românii din Paris” („Les roumains de Paris”), publicată de Editura Oxus din Paris şi lansată în anul 2004, un proiect care şi-a propus să prezinte personalităţi din ştiinţă, cultură şi artă, care s-au născut în România, au creat în Franţa, aducând ceva nou în cultura europeană. (Text: Agerpres, Foto: cinemagia.ro, Video: youtube.com)
