Coruri de tradiţie seculară la Bacău şi Oituz

0
59

Corala-Ateneu

Muzica de esenţă corală, străbătând timpuri tulburi, a rămas în sufletul multora dintre băcăuani, de cel puţin un secol, fapt atestat de existenţa a două formaţii reprezentative pentru judeţ: Corul Ateneu din municipiul Bacău şi Corul ţărănesc din comuna Oituz.

Deşi numărul formaţiilor corale a scăzut dramatic în comparaţie cu cele peste 150 care erau în anii ’80 în judeţul Bacău, un împătimit al acestui gen muzical, profesorul Vintilă Dabija, susţine că nevoia de muzică corală există şi că, pe lângă formaţiile amintite, are un succes deosebit în ţară şi în străinătate Corul de elevi „Armonia”, de la Colegiul Naţional de artă „George Apostu”, din municipiul bacovian.

„Prin piesele de origine corală se transmit mesaje extraordinare şi, în primul rând, acea armonie care se creează între voci, între spectator şi artist, în starea aceea de bine, de confort dată de sonoritate. Intervine apoi, foarte important, comunicarea între oameni cu diferite nivele de cultură cu ţelul unic de a scoate în eter esenţa minunată a partiturii. Dar corul formează şi caractere, întăreşte solidaritatea umană. Este vorba de convieţuirea în grup, de comunicare, de şlefuire a comportamentelor, de cultură”, spune, la rândul său, profesorul Gheorghe Gozar, de la Colegiul Naţional de artă „George Apostu”.

Corala „Ateneu” şi-a început activitatea în 1923, ca o formaţie muzicală a învăţătorilor din Bacău. După 1949, corul a funcţionat fie sub egida Inspectoratului Şcolar, fie a Sindicatului din învăţământ.

„În prezent, are un statut propriu, fiinţând drept Societatea Corală «Ateneu» şi, deşi, a rămas a cadrelor didactice, nu mai are nicio legătură cu Inspectoratul Şcolar Judeţean ori cu sindicatul. Însă, pentru a conserva tradiţia şi adevărul, ne păstrăm în titulatura formula de «cor al cadrelor didactice»”, dezvăluie profesorul Ion Bănică, actual dirijor al formaţiei, cel care a împlinit anul trecut 81 de ani.

„Părintele” acestui cor a fost Ion Luca, preot, poet, dramaturg, dar şi un reputat muzician. De altfel, Ion Luca a fost şi primul dirijor al Coralei „Ateneu”, pe care l-a condus până în 1932. Bagheta de dirijor a fost preluată apoi de profesorul Alexandru Tiron, fost corist, care a condus formaţia până în 1941, iar după război Vasile Pârlea a dirijat corala timp de 15 ani. Corul a fost condus ulterior de profesorul Gheorghe Vrânceanu, iar din 1971 la pupitru s-a aflat neîntrerupt profesorul Ion Bănică.

Acesta spune că secretele longevităţii Coralei „Ateneu” au fost pasiunea, dăruirea şi dragostea pentru muzica corală, precum şi puterea de a depăşi greutăţile.

Prima recunoaştere publică a valorii formaţiei corale băcăuane a venit destul de târziu, în 1972, la Concursul Naţional al Corurilor de Cameră desfăşurat la Braşov, la care au participat 48 de formaţii, iar „Ateneu” a luat Trofeul „Gheorghe Dima” şi Medalia de Aur acordată de un juriu în care se aflau Marin Constantin, dirijor al Corului Madrigal, compozitorul Dumitru Botez, precum şi alţi reputaţi specialişti ai muzicii corale româneşti.

Au urmat alte participări meritorii la festivaluri organizate în Bacău, Botoşani, Suceava, Iaşi, Buzău, iar în 1983 Corul „Ateneu” a fost invitat să concerteze pe scena Ateneului Român din Bucureşti.

„A fost un mare succes, după care a început cariera internaţională a formaţiei noastre cu turnee şi participări, premiate la festivaluri internaţionale în Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Germania, Austria, Grecia, Elveţia”, îşi aminteşte Gheorghe Gozar, fost membru al Coralei „Ateneu” mai bine de 20 de ani.

În 1983, Corala „Ateneu” înregistrează primul disc la Electrecord, iar din 2001 corul se dedică înregistrării a două CD-uri şi susţinerii în 2007 a unui concert vocal-simfonic, în care piesa de rezistenţă a fost „Gloria” de Vivaldi, la pupitrul orchestrei fiind maestrul Ovidiu Bălan.

Din anul 2003, Corala „Ateneu” nu a mai putut onora invitaţiile de participare la festivaluri şi concursuri interne, dar mai ales internaţionale, din lipsa unei susţineri financiare.

„Au fost în fiecare an câte 10-15 asemenea invitaţii, venite din ţările unde am mai concertat, dar şi din Spania, Olanda şi Italia. Ultimul concert a fost în Franţa, unde în 2003, spre marea noastră bucurie, am câştigat Premiul I”, arată profesorul Bănică.

După 1990, multe coruri din ţară, unele foarte valoroase, s-au desfiinţat din motive financiare, pentru că multe societăţi comerciale ce susţineau asemenea formaţii muzicale au dispărut. Nici corurile care erau finanţate de sindicate ori de casele de cultură nu au rezistat şi a scăzut şi interesul pentru spectacolele corale.

„Şi pentru noi au fost momente foarte grele. În toată Moldova, în afară de judeţul Bacău, mai sunt doar două coruri cunoscute, la Iaşi, unul al Conservatorului şi unul al Operei. Atât. Corala «Ateneu» suplineşte şi un cor al Filarmonicii din Bacău şi asta datorită maestrului Ovidiu Bălan, căruia i se datorează existenţa Orchestrei simfonice în Bacău, dar şi continuarea activităţii corului nostru. Un om deosebit, un prieten al nostru. Am luptat împreună, el pentru Filarmonică, eu pentru cor, pentru a rezista timpului. Ne-am încăpăţânat să menţinem acest cor al cadrelor didactice, în memoria înaintaşilor noştri, pentru profesorii minunaţi corişti din Bacău, care au adus la «Ateneu»  pasiunea lor pentru muzică, dar şi bucuria de a fi împreună, de a comunica publicului câte ceva din bijuteriile muzicii corale, din trăirile minunate pe care aceasta le oferă”, mărturiseşte profesorul Ion Bănică. De altfel, în 2015 se împlinesc 92 de ani de la fondarea societăţii corale pe care o conduce de aproape 44 de ani.

De-a lungul anilor au fost introduse în repertoriul formaţiei corale partituri dificile din opera simfonică universală, între care lucrări celebre din creaţiile lui Mozart, Beethoven, Vivaldi, Strauss, Verdi, dar şi piese corale româneşti de inspiraţie folclorică. Corala „Ateneu” a cântat în concerte alături de cunoscuţi solişti de operă din România, Franţa, Italia şi Republica Moldova.

„Sunt impresionat de ceea ce a făcut, în timp, Corala Ateneu. Sunt convins că profesorul Bănică, dar şi coriştii fac eforturi deosebite pentru a rezista în continuare. Se simte, în ultimii ani, o revigorare a muzicii corale, mai ales în jurul bisericilor. Acum, când muzica corală este depolitizată, farmecul şi virtuţile ei trebuie să ajungă la oameni aşa cum încearcă Corala Ateneu. Şi nimic din ceea ce face nu este de prisos”, spune muzicologul şi compozitorul Liviu Dănceanu, dirijorul Corului Arhaeus.

Corul taranesc din Oituz

Corul Ţărănesc din Oituz a fost înfiinţat în 1903, ca un cor bisericesc şi popular, de preotul doctorand Ion Tudorache, bunicul marii actriţe Olga Tudorache, cu sprijinul domnişoarei Elena Negropontes, viitoarea soţie a generalului Eremia Grigorescu. După mai mulţi ani, corul a fost dirijat de Valeriu Tudorache, fiul iniţiatorului său, iar după decesul prematur al acestuia, a fost condus, 17 ani, de învăţătorul Constantin Radu. Din 1964 este dirijat de profesorul Gheorghe Oprea.

„Au trecut, iată, 50 de ani de când dirijez, organizez, promovez mereu tineri, pregătesc zilnic corul. Totul pentru a-l ţine în viaţă, pentru a fi la înălţimea celor care l-au înfiinţat şi i-au dus iată activitatea la vârstă seculară”, spune profesorul Gheorghe Oprea.

O fotografie veche, în care se văd feţele radioase ale coriştilor din anul 1913, îmbrăcaţi în costume naţionale specifice locului, se află la loc vizibil în Căminul cultural din Oituz, locul unde activează acest cor ţărănesc de legendă pentru locuitorii comunei.

„Sunt înaintaşii corului care şi-a continuat activitatea, fiind prezenţi în spiritualitatea comunei, a judeţului, a ţării, de 110 ani. Nu i-am cunoscut pe coriştii din fotografie, nici pe fondatorii corului. Pe nepoţii şi strănepoţii lor, membrii actuali ai corului mixt ţărănesc oituzean, îi ştiu bine. Sunt alături de ei de mai bine de 30 de ani”, spune cu vocea sa baritonală primarul din Oituz, Ion Osoloş, el însuşi component de nădejde al formaţiei corale încă de pe vremea când era flăcău.

Şi în prezent majoritatea coriştilor sunt ţărani, mulţi dintre ei în vârstă. Sunt şi familii care cântă de mulţi ani, cum sunt soţii Maria şi Aluiz Balint şi fiul lor, Marcel, dar şi o altă familie Balint, ce-i are în componenţă pe Corneliu, un foarte bun tenor, băiatul său Eugen, un bas cu voce clară. De asemenea, mai sunt Aglaia şi Vasile Lazăr, Aglaia şi Ion Todiriţă.

În cei 110 ani de activitate a formaţiei muzicale, mai bine de o mie de localnici au cântat în cor, au susţinut sute de spectacole, şi au venit seara la căminul cultural, asigurând longevitatea corului, în componenţa căruia sunt şi ortodocşi şi catolici.

„Ar mai fi şi aspectul patriotic. De zeci de ani buni noi participăm la toate manifestările organizate în comună cu ocazia aniversării ori a comemorării eroilor şi a luptelor crâncene de la Oituz şi Poiana Sărata în conflagraţiile mondiale din secolul trecut. Manifestarea noastră de suflet este «Memoria Oituzului», care se desfăşoară în fiecare an pe 15 august, din 1973. Vin oituzeni stabiliţi în toată ţara, dar şi din străinătate. Este frumos, înălţător, să evoluezi în faţa lor, să cânţi pe scenă, în satul tău, în faţa tinerilor şi a oamenilor în vârstă, să cânţi cântece ce au întărit sufletele în momente dramatice ori melodii ce reflectă spiritul creativ al populaţiei acestei zone”, a mai spus profesorul Gheorghe Oprea.

Prezent într-un an la manifestările de la Oituz, episcopul romano-catolic de Iaşi Petru Gherghel spunea că „se cuvine să fie exprimată recunoştinţa faţă de cei care au trudit de-a lungul anilor în menţinerea acestei formaţii, faţă de cei care au cântat în acest cor”.

Episcopul Petru Gherghel a dezvăluit că are o „preţuire aparte” pentru ceea ce fac coriştii ţărani din Oituz în „promovarea valorilor culturale tradiţionale, precum şi pentru lunga perioadă de laudă adusă Domnului şi de cântare a trecutului zonei şi comunităţii unde trăiesc”.

„Cel mai mare succes este acela că formaţia a fost mereu prezentă în spiritualitatea comunei, dacă se vorbeşte despre activitatea culturală în Oituz, bogată în tradiţii folclorice, iar prima referinţă a fost totdeauna corul”, spune, la rândul său, primarul Ion Osoloş.

Corul Ţărănesc din Oituz s-a făcut remarcat şi în ţară, fiind invitat la mai toate manifestările de gen organizate în diverse zone, de unde s-a întors cu medalii şi diplome, dar şi la televiziune şi radio, unde a înregistrat imnul Oituzului „Străbună Vatră”.

„Sunt puţine comune care au un imn al lor. La orice manifestare, oriunde ne-am duce, spectacolul nostru începe cu Imnul Oituzului”, afirmă Veronica Covaci, membră a corului.

Dragostea pentru muzica corală este continuată, remarcabil, şi de Corul „Armonia”, formaţie ce reuneşte elevi ai Colegiului Naţional de Artă „George Apostu” din Bacău.

Cei 40 de membri ai formaţiei, ce îşi modifică anual componenţa, au înregistrat, în cei 24 de ani de la înfiinţare, piese muzicale în compania unor formaţii simfonice profesioniste, Orchestra Simfonică din Bacău, solişti ai Operei Naţionale, dar şi cu orchestre similare din Braşov şi Satu Mare.

cor-armonia

De asemenea, Corul „Armonia” l-a însoţit la concertele „Anotimpuri” pe renumitul cantautor Tudor Gheorghe. Garnituri mai vechi ale formaţiei au susţinut concerte în Franţa, Ucraina, Polonia, Ungaria, Italia, corul fiind distins cu premii şi menţiuni, dintre care, în 1997, Premiul de popularitate la renumitul festival coral european „Inflorescenţe de mai”, găzduit de oraşul francez Tours.

O remarcabilă performanţă o constituie, însă, prezentarea, anul trecut, la Viena, în premieră mondială, a lucrării „Symphonia Romani”, lucrare aparţinându-i compozitorului Adrian Gaşpar, un tânăr de 27 de ani originar din Timişoara, care locuieşte în prezent în Capitala Austriei.

„Acest spectacol, iniţiat de maestrul Teodor Coresi, a fost unul cu totul special, nu numai pentru că se constituie într-o noutate pentru publicul meloman, dar a fost prezentat într-un context socio-politic delicat, în care etnia romă nu are o imagine bună în Europa, mulţi membri ai acesteia fiind expulzaţi din unele ţări ale continentului. Subiectul acestei lucrări vocal-simfonice reflectă, prin trăirile unui copil rom care a fost prizonier în lagărul de la Auschwitz, una dintre dramele profunde îndurate de membrii acestei etnii. Adolescenţii Bacăului au primit aplauze la scenă deschisă. Cunoşteam din colaborările anterioare valoarea formaţiei conduse de profesorul Gheorghe Gozar, dar ceea ce au făcut pentru aprofundarea Symphoniei Romani este uluitor pentru nişte voci tinere. Este foarte dificil de cântat, sunt măsuri ce presupun o cunoaştere profundă a tehnicii vocale, trăire profundă a muzicii. Ei bine, chiar şi pe o scenă din patria muzicii, Austria”, spune dirijorul spectacolului, Ovidiu Bălan, director onorific al Filarmonicii din Bacău.

Creat într-un moment în care mişcarea corală în România începuse să intre în declin, Corul Armonia, la început gândit cu voci egale şi apoi, în 1996, devenit mixt, „a rezistat prin dragoste, prin tenacitate„, spune iniţiatorul şi dirijorul său, profesorul Gheorghe Gozar.

„An de an, pleacă o clasă şi trebuie refăcută componenţa corul. Este un «perpetuum mobile». Este o muncă extraordinară pentru a ajunge la performanţă şi corul nostru a ajuns la acest nivel. A cucerit de trei ori Concursul Naţional, mergem aproape în fiecare an la festivaluri şi concursuri internaţionale”, precizează dirijorul.

Gheorghe Gozar reuşise, în deceniile opt şi nouă ale secolului trecut, să creeze un valoros cor muncitoresc de peste o sută de persoane la Aerostar Bacău, care a atins performanţa de cânta Simfonia a IX-a de Beethoven împreună cu Filarmonica şi solişti ai Operei Naţionale.

Profesorul se îngrijeşte, în prezent, şi de Corul Seminarului ortodox din Roman, de corul Bisericii „Sfântul Nicolae” şi Corul Pensionarilor din Bacău, în rândul căruia se află mulţi dintre foştii săi corişti de la Aerostar. (Text: Agerpres, Foto: desteptarea.ro,no14plusminus.ro,Video: youtube.com)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.