Ciobănescul de Berna

Ciobanesc-Berna

Ciobănescul de Berna, unul dintre cei mai frumoşi câini, este un câine de familie foarte popular, el fiind echilibrat, afectuos, supus şi foarte tolerant şi permisiv cu copiii, chiar şi cu cei de vârste mici.

Numele german al rasei este Bernese Sennenhund. Denumirea rasei provine de la cantonul Berna, din Elveţia, ai cărui locuitori au crescut şi folosit în mod tradiţional aceşti câini. Cele patru rase Sennenhund au păstrat numele rasei originale, la care s-a adăugat versiunea populară din limba engleză: Grosser Schweizer Sennenhund, marele câine elveţian de munte; Berner Sennenhund, câinele de munte Bernese; Appenzeller Sennenhund, câinele Appenzeller; Entlebucher Sennenhund, câinele de munte Entlebucher. În 1904, rasa a fost pentru prima data înregistrată în registrul canin din Elveţia şi a fost recunoscută în 1937, de către American Kennel Club.

Ciobănescul de Berna este o rasă de câine de talie mare, apreciată de multe ori ca fiind, cea mai decorativă dintre cele patru rase de câini alpini, care s-au dezvoltat în Alpii elveţieni. Originea acestei rase este plasată, în urmă cu peste 2000 de ani, în încrucişările timpurii, care au avut loc între rasele de câini de talie mare native în aria Alpilor elveţieni, folosiţi cu precădere de către crescătorii de animale şi masivii câini de tip Mastiff, care însoţeau legiunile romane ca şi câini de pază ori câini de luptă.

Este un câine musculos, cu un corp bine proporţionat. Pieptul este larg şi puternic, spatele lung şi drept. Capul lat, de tip molossoid, este completat de un bot larg, bordat de buze cărnoase, cu comisura deschisă. Ochii sunt migdalaţi, de culoare căprui închis. Urechile sunt de mărime medie, de formă triunghiulară, bine acoperite de păr şi purtate atârnat. Membrele anterioare sunt drepte, musculoase iar membrele posterioare sunt puternice, largi, musculoase.

Labele picioarelor sunt scurte, compacte, rotunde. Coada este lungă, stufoasă, purtată lăsat, niciodată pe spate. Blana acestor câini este densă, bogată, dispusă pe două straturi, cel exterior cu firul destul de lung, moale şi uşor ondulat, care-i dă un aer „ciufulit”.

Coloritul specific este tricolor, cu fondul general negru, care prezintă o inserţie de alb pe mediana craniului, bot, bărbie şi piept, albul apărând şi pe labe. Castaniul-roşcat/bronz apare în pete deasupra ochilor, pe obraji, piept, labe şi burtă, inclusiv pe vârful cozii, potrivit site-ului alle-sennenhunde.de. Talia este cuprinsă între 58-66 cm la femele, cu o greutate de 32-45 kg, şi între 64-70 cm la masculii, cu o greutate de 37-60 kg.

Bernese Sennenhund este un câine ciobănesc clasic, obişnuit să trăiască în aer liber. Preferă zonele cu climat mai răcoros, fiind foarte bine adaptat pentru viaţa la munte. Este un câine încrezător în forţele proprii, alert, foarte bun paznic. În acelaşi timp, a fost şi este un foarte apreciat câine de familie, utilizat pentru tractarea cărucioarelor cu produse, a săniilor şi tovarăş de joacă al copiilor.

Este recunoscut pentru firea sa calmă, echilibrată. Ponderat în reacţii, sociabil şi cooperant, acest câine se comportă foarte bine în preajma copiilor. Este afectuos, se ataşează în mod caracteristic mai mult de personajul central feminin din familie. Este obişnuit să interacţioneze cu animalele de talie mare, de care nu se teme. La maturitate va fi potolit şi sedentar, cu un nivel de activitate scăzut.

Este destul de lent în reacţii îi îşi va însuşi mai greu anumite comenzi de dresaj cu un grad de complexitate mai ridicat. Are instincte înnăscute de conducător de turmă. Este sensibil la corecţii şi pedepse, se recomandă dresajul blând bazat pe răbdare şi permisivitate. Unii masculi se pot dovedi agresivi prin natura lor, cu astfel de exemplare fiind necesar să se insiste mult pe dresajul de obedienţă.

O dietă bine echilibrată înseamnă că trebuie să conţină nutrienţi de calitate. În general conţinutul de proteine trebuie să fie relativ scăzut, iar cel de grăsimi moderat. O hrană prea bogată în grăsimi, mai ales la un animal cu un nivel de activitate scăzut cauzează obezitate.

Ciobănescul de Berna este un câine care poate fi predispus la obezitate fără exerciţiile zilnice. Este nerecomandat porumbul, dar nu interzis, ciocolata sau dulciurile nu sunt recomandate sub nici o formă. Este recomandată hrănirea de în 2-3 mese pe zi. După masă este obligatorie o pauză de 5-15 minute pentru siestă şi trebuie să aibă la discreţie apă proaspătă.

Este necesară perierea zilnică sau cel puţin o dată pe săptămână, datorită robei abundente şi lungi. Este necesară îmbăierea sau curăţarea blănii cu şampon uscat.

Una dintre cele mai cunoscute şi discutate maladii este displazia de sold. O altă maladie este displazia de umăr, termen folosit pentru a descrie câteva afecţiuni care afectează articulaţia umărului câinelui. Osteocondrita disecantă este o boală a cartilajelor articulare, care poate duce la modificări la nivelul articulaţiilor acestui câine. Entropionul şi ectropionul (răsucirea pleoapelor spre interior, respectiv spre exteriorul globului ocular) este o afecţiune oftalmologică, de asemenea cu determinism genetic care afectează rasa.

Dilataţia şi torsiunea gastrică apar frecvent la acest câine, datorită conformaţiei toracelui şi cavităţii abdominale. Alergiile, mai ales cele de natură alimentară, sunt şi ele în topul bolilor caracteristice Ciobănescului de Berna. Un studiu efectuat în anul 2000 arată că 50% din cazurile de mortalitate au fost datorate cancerului.

Bernese Sennenhund are o medie de viaţă scurtă, multe decese înregistrându-se imediat după vârsta de 8 ani. În medie, aceşti câini trăiesc 9-12 ani. (Text: Agrepres, Foto; animax.ro
, Video: youtube.com)