Ciobănescul carpatin şi ciobănescul mioritic, primele rase de câini româneşti omologate internaţional

0
113

caine-ciobanesc-01

România are pentru prima dată două rase de câini omologate la nivel internaţional. Este vorba de ciobănescul românesc carpatin şi ciobănescul românesc mioritic. De omologarea internaţională a rasei de ciobănesc românesc carpatin s-a ocupat un inginer mecanic din Piatra-Neamţ.

George Bălan s-a născut în 1957 şi a crescut pe Valea Muntelui, la poalele Ceahlăului, loc unde a prins drag, încă de mic, de ciobăneşti.

„Valea Muntelui are ca specific păstoritul şi creşterea animalelor, iar câinii au fost primele animale din viaţa mea. Era firesc să mă îndrăgostesc de ciobăneştii româneşti şi nu de rottweileri. Visul acesta din copilărie a fost reluat după ce mi-am terminat studiile superioare, când mi-am adus un ciobănesc românesc de pe Valea Bistriţei. Ulterior am întâlnit şi alţi pasionaţi de câini de rasă ciobănesc românesc carpatin, la Bistriţa Năsăud, iar în 1998 am  fondat primul Club naţional de ciobănesc românesc carpatin cu sediul la Bistriţa. Ulterior am mutat sediul la Piatra Neamţ’, a declarat George Bălan.

caine-ciobanesc-02

Practic, aici începe drumul lung şi anevoios pentru omologarea raselor de ciobănesc românesc carpatin şi ciobănesc românesc mioritic. Inginer mecanic de profesie, George Bălan a fost nevoit să pună mâna şi pe carte, aşa că a pornit „de la mazărea lui Mendel” şi până la tratate chinologice de specialitate.

„Noi am smuls practic aceşti câini dintr-un mozaic de câini româneşti şi am mers după primele indicaţii date în 1930 de profesorul Gh. Gh. Moldoveanu, care a caracterizat pentru prima dată câinele ciobănesc românesc carpatin. Pe acel fundal am încercat să reconstituim, să regăsim câinii care răspund acestor cerinţe. În primul rând este vorba despre aptitudinile câinelui pentru că fiecare rasă trebuie să satisfacă anumite cerinţe legate de utilitatea sa. În afară de asta, el a fost caracterizat, în 1937, de profesorul Moldoveanu, din punct de vedere fenotipic şi genotipic, adică felul în care trebuie să arate şi comportamentul său canin. Mergând pe drumul acesta, pas cu pas, am început să punem bazele în mod ştiinţific a creşterii şi selecţiei acestui câine. Acest lucru însemna în primul rând să ai un şeptel corespunzător, să ai istorie, pentru că nici o rasă nu poate lua naştere fără istoric. Era vorba şi de linii de sânge care trebuie să nu fie înrudite pe minim 3 generaţii, ca să nu cosangvinizăm câinele”, a declarat George Bălan.

Totodată, în 2003, Asociaţia Chinologică Română a dorit să clarifice lucrurile pentru cele două rase, carpatin şi cel de Bucovina, despre care se spuneau că aparţin aceleiaşi rase şi a creat două subcomisii separate pentru omologarea fiecăreia dintre ele.

Eu am fost ales atunci preşedintele subcomisiei de omologare a ciobănescului românesc carpatin. Pe rasa Bucovina a existat o altă subcomisie, iar pe ciobănescul românesc mioritic o altă subcomisie. Am muncit cu fanatism pentru că exista o concurenţă. În competiţii ne luptam noi între noi. Pe baza acestei competiţii foarte acerbe şi adeseori cu scântei, rasa ciobănesc carpatin s-a şlefuit. A apărut ceea ce trebuie, ceea ce scrie la carte. Noi din 1999 aveam făcut primul proiect de standard care a fost aprobat de Asociaţie şi pe care am mers până la capăt, ştiind ce avem de făcut. În 2005, ACR a invitat, la Suceava, comisia chinotehnică a Asociaţiei Internaţionale Chinologice, la o expoziţie cu toate rasele româneşti, ca să le vizioneze. Noi solicitasem în registrul de aşteptare să nu ne ia nimeni rasa pentru că noi lucrăm pe ea. Ne-au văzut câinii şi au rămas uluiţi de sănătatea lor genetică: câini cu osatură, cu dantură completă şi corectă, cu nişte canini impecabili, câini de luptă, cu muşcătură în foarfece, cu tot ce trebuie. Au rămas bine impresionaţi şi ne-au dat 10 ani de graţie, timp în care să consolidăm rasa pe cele 6 linii de sânge. A fost o perioadă de muncă imensă, Asociaţia Chinologică ne-a ajutat foarte mult, a promovat rasa, a adus arbitri din străinătate care să ne arbitreze ca să fie obiectivitate”, a povestit George Bălan.

caine-ciobanesc-03

Pe 9 iunie 2015 a avut loc la Milano Adunarea Generală a Federaţiei Chinologice Internaţionale, la care a participat şi România cu delegaţii săi, Cristian Ştefănescu şi Petru Muntean, preşedinte şi vicepreşedinte al ACR. De altfel, cei doi sunt şi arbitrii români care au urmărit îndeaproape rasa şi au prezentat la Milano un clip cu două exemplare de ciobănesc românesc carpatin din canisa lui George Bălan.

„A fost prezentat clipul, iar Adunarea Generală a aprobat cu unanimitate omologarea şi a carpatinului, şi a mioriticul. Victoria a fost pe măsură. Omologarea celor două rase înseamnă că acest câine poate să ia în orice concurs titlul de cel mai bun câine al concursului, cel mai frumos. Fiecare fiinţă are utilitatea ei în ecosistem. Ciobănescul românesc are rol în paza turmelor cu precădere şi a gospodăriilor oamenilor. Pentru că nu cresc oi în oraş, oamenii au început să prindă drag de autentic, de ceea ce este frumos şi să îl crească pentru companie sau pentru apărare şi companie. Şi atunci străinii, care sunt foarte evoluaţi în privinţa comunicării şi a relaţiei om – câine, vin cu mare plăcere să ne întrebe de aceşti câini, pentru că îi iubesc. Iubesc rusticitatea lor în primul rând şi evident că tot ce face parte din istorie este plăcut. Aducerea istoriei în prezent este un semn de civilizaţie. Va creşte şi valoarea unui pui. În străinătate, un pui ca acesta se vinde, la 6-8 săptămâni, cu 500 de euro, în timp ce în România se vinde cu 200 de euro. Dar aici îl cumpără doar pasionaţii pentru că oamenii de la ţară nu dau atâţia bani”, a declarat George Bălan.

În ultimii 15 ani, George Bălan a crescut peste 400 de câini. Mai bine de jumătate dintre aceştia au fost făcuţi cadou în tot judeţul, pentru ca specia să se înmulţească. Totul s-a desfăşurat însă controlat, ca să nu apară înmulţirea pe aceeaşi linie sangvină sau reproducerea să aibă loc cu metisi.

caine-ciobanesc-04

„Eu am făcut foarte multe cadouri ca să înmulţim rasa în acest areal pentru că vedeam la stână doar corcituri. Îi dădeam eu câinele, îi făceam vaccinurile, îi duceam şi mâncarea ca să participe la înmulţire. Toţi aceşti câini sunt sub control, am un registru cu 400 de exemplare făcute până acum şi fiecare câine are număr de înregistrare ca să nu se consagvinizeze sau să nu se metiseze cu alţi câini. Eu i-am îndemnat pe oameni să pună umărul şi să sprijine înmulţirea rasei ştiinţific. A fost o muncă titanică să creşti 400 de câini. Şi foarte muţi bani, de la pedigree până la hrană şi vaccinuri. Toţi aceşti câini au trecut prin expoziţii pentru că fără asta nu au drept de reproducţie chiar dacă există act de origine. Câinii trebuie să treacă prin două expoziţii în maxim 6 luni şi să obţină calificativele excelent, iar o femelă să ia calificativul foarte bine. La fiecare expoziţie cheltuieşti peste 1.500 de lei, iar eu am peste 100 de expoziţii”, a mai povestit chinologul.

George Bălan ne spune care sunt principalele caracteristici ale rasei ciobănesc românesc carpatin: „Este un câine cu caracter, îl vezi din prima că este semeţ, rustic, adică vrea ceva de la tine. Dacă eşti în arealul său, îşi apără arealul, dacă îl aduc în lesă nu trebuie să atace. Deci el este un câine care trebuie educat de la 3 luni şi asta costă foarte mult. Un mascul sănătos trebuie să aibă 40-50 kilograme. Nu este un mit că ciobănescul românesc se bate cu ursul. În momentul în care este dresat să meargă cu turma, şi-o apără necondiţionat. Două-trei exemplare din această rasă prind clar de blana ursului. Rolul lui este să atenţioneze şi să nu lase să treacă. Într-o curte, femelele sunt mult mai harnice, dau mai repede de veste”.

În cultura Cucuteni din zona Iaşiului, veche de circa 6.000 de ani, s-au găsit oseminte extrem de asemănătoare cu cele ale ciobănescului românesc de astăzi.

„Primele date scrise apar în lucrările ştiinţifice ale profesorului Gh. Gh. Moldoveanu, în 1930, şi se caracterizează printr-o schiţă de standard. Profesorul spunea aşa: toate ţările civilizate au câinele lor naţional şi trebuie să avem şi noi câinele nostru naţional. Profesorul Moldoveanu descria atunci că cel mai bun ciobănesc carpatin este cel de culoare sură pentru că seamănă cu seara când atacă lupul şi ursul şi se confundă cu turmele, adică mimetism, ceea ce înseamnă că te confunzi cu duşmanul ca să te aperi de el”, a afirmat George Bălan.

În acest moment, România are în curs de omologare alte două rase, ciobănescul românesc de Bucovina şi ciobănescul românesc Corb din zona Argeş.

caine-ciobanesc-05

„Asociaţia Chinologică din România a avut un rol esenţial în omologarea acestor specii. Noi suntem specialiştii, dar ei au ştiut să facă promovarea raselor româneşti. Ciobănescul românesc de Bucovina este în interiorul termenului de graţie de 10 ani şi se apropie acest termen, iar ciobănescul Corb are abia omologarea românească şi apoi va intra în procedură de omologare definitivă”, susţine chinologul.

Cât priveşte rasele de carpatin şi mioritic, acestea nu mai pot fi pierdute niciodată de România.

Noi am pierdut copoiul ardelenesc în lupta cu Ungaria, pentru că bănuiesc am fost foarte înceţi. Ungurii au 7 rase omologate, nemţii au 10, englezii au 20 de rase, iar noi abia am reuşit primele două rase în evoluţia noastră. Nu avem nici o altă specie omologată pe plan internaţional, nici măcar o gâză.

Este o realizare imensă cu atât mai mult cu cât este înfăptuită de oameni cărora nu li s-a dat nimic, de oameni pasionaţi şi atât. În România sunt circa 40 de crescători de ciobăneşti româneşti carpatini care merg în expoziţii şi concursuri, ceea ce este foarte puţin”, a încheiat George Bălan. (Text: Agerpres, Foto: GEORGE BĂLANarhivă personală)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.