vineri, septembrie 30, 2022
Noaptea-n taină-mi toarce visul Cete de luceferi vii. Aşteptând tăcută clipa Când la pieptu-mi ai să fii. Să adaşti pentr-o secundă Pentr-o viaţă sau un veac. Să te ştiu atât de-aproape Înger blând sau pui de drac. Să te-alint doar cu silaba Dorului de absolut. Să-ţi cuprind în palme...
De m-ai asculta vreodată aş voi ca să-ţi vorbesc tu m-asculţi... cu toate-acestea n-am putere să-ndrăznesc eşti prea bună, eşti prea dulce însă fără voia mea ca şi-o pasăre pe cracă tremur înaintea ta. am a-ţi spune multe lucruri nu pot însă... mă-nfior căci pe buze-ţi văd un zîmbet rece,...

VERSURILE ZILEI: Omul

0
De ce-o fi aşa de greu sufletul când e pustiu? De ce-o fi aşa uşor să renunţi, să te opreşti din zbor? De ce-o fi aşa de greu să iubeşti, s-ajuţi la greu? De ce-o fi aşa uşor s-arunci cu vorbe ce dor? Omule ce-arunci şi zici, în...
dezleagă-mi aşteptările de tine şi sufletul dezleagă-mi-l de tot! dă-mi dreptul să te uit precum îmi vine şi lasă-mă să-mi amintesc că pot. dezleagă-mă şi află despre mine că-s tot mai singură de tine, de-amândoi, că nu-mi mai este de ajuns speranţa cu care-adulmec drumul dintre...

VERSURILE ZILEI: Unde pleci?

0
Unde pleci, de ce te duci, Pe care drum vrei să apuci? Nu vezi că toate-s pline de noroi, O şansă ai, să le străbaţi în doi. Vor năpusti asupra ta nebunii În zeci de hoarde, precum hunii, Purtaţi de sete şi de foame Dintr-ale lor...

VERSURILE ZILEI: De toamnă

0
Dimineaţă rece de toamnă Cu zeamă de frunze pe străzi Din cer curg bucăţele de nori de iubire de doi... Autor: Andreea Gavriluţă
Cred, fără-a conta pe unde umbli, pe ce cărare, Că te voi însoţi încă mult timp pe cale. Chiar dacă treci prin dulci ţinuturi, cu blonde iele, Nu vei uita curând degetele mele, Nici felul în care mi-am ţinut capul, sus, Nici vorbele fierbinţi...

VERSURILE ZILEI: Amintiri

0
Pe aripi de vânt se duc iluzii şi vise, Fără să se mai întoarcă vreodată... În negura nopţii nebunia pândeşte, Iar disperarea se strecoară uşor Mintea devine un labirint încâlcit Sufletul încărcat se luptă să reziste. Cuvintele rămân nerostite, Lacrimile nu contenesc să cadă Ca o ploaie...
Mă văd mult prea frumoasă ochii tăi şi nu-s decât un fir de păpădie ce-şi bucură-ntâmplarea de văpăi de dragoste... Atât... O poezie care se spune-n gând sau doar şoptit când stelele se scutur de lumină în părul tău, ce-aproape- a-ncărunţit şi în privirea ce-a rămas...
Te-am îmbrăcat cu flori şi te-am ascuns în viaţa mea Pustie Am luat un vis şi l-am păstrat în noaptea noastră Târzie M-a mângâiat un răsărit pe buzele-mi prea triste Cu rouă Şi mi-am dorit atunci, de sus, cu-al tău sărut divin Să plouă... Doar gheaţa se-odihnea...
- Advertisement -
Google search engine