Noaptea-n taină-mi toarce visul
Cete de luceferi vii.
Aşteptând tăcută clipa
Când la pieptu-mi ai să fii.
Să adaşti pentr-o secundă
Pentr-o viaţă sau un veac.
Să te ştiu atât de-aproape
Înger blând sau pui de drac.
Să te-alint doar cu silaba
Dorului de absolut.
Să-ţi cuprind în palme...
De m-ai asculta vreodată
aş voi ca să-ţi vorbesc
tu m-asculţi... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
eşti prea bună, eşti prea dulce
însă fără voia mea
ca şi-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.
am a-ţi spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ţi văd un zîmbet
rece,...
De ce-o fi aşa de greu
sufletul când e pustiu?
De ce-o fi aşa uşor
să renunţi, să te opreşti din zbor?
De ce-o fi aşa de greu
să iubeşti, s-ajuţi la greu?
De ce-o fi aşa uşor
s-arunci cu vorbe ce dor?
Omule ce-arunci şi zici,
în...
dezleagă-mi aşteptările de tine
şi sufletul dezleagă-mi-l de tot!
dă-mi dreptul să te uit precum îmi vine
şi lasă-mă să-mi amintesc că pot.
dezleagă-mă şi află despre mine
că-s tot mai singură de tine, de-amândoi,
că nu-mi mai este de ajuns speranţa
cu care-adulmec drumul dintre...
Unde pleci, de ce te duci,
Pe care drum vrei să apuci?
Nu vezi că toate-s pline de noroi,
O şansă ai, să le străbaţi în doi.
Vor năpusti asupra ta nebunii
În zeci de hoarde, precum hunii,
Purtaţi de sete şi de foame
Dintr-ale lor...
Dimineaţă rece de toamnă
Cu zeamă de frunze pe străzi
Din cer curg bucăţele de nori
de iubire
de doi...
Autor: Andreea Gavriluţă
Cred, fără-a conta pe unde umbli, pe ce cărare,
Că te voi însoţi încă mult timp pe cale.
Chiar dacă treci prin dulci ţinuturi, cu blonde iele,
Nu vei uita curând degetele mele,
Nici felul în care mi-am ţinut capul, sus,
Nici vorbele fierbinţi...
Pe aripi de vânt se duc iluzii şi vise,
Fără să se mai întoarcă vreodată...
În negura nopţii nebunia pândeşte,
Iar disperarea se strecoară uşor
Mintea devine un labirint încâlcit
Sufletul încărcat se luptă să reziste.
Cuvintele rămân nerostite,
Lacrimile nu contenesc să cadă
Ca o ploaie...
Mă văd mult prea frumoasă ochii tăi
şi nu-s decât un fir de păpădie
ce-şi bucură-ntâmplarea de văpăi
de dragoste... Atât... O poezie
care se spune-n gând sau doar şoptit
când stelele se scutur de lumină
în părul tău, ce-aproape- a-ncărunţit
şi în privirea ce-a rămas...
Te-am îmbrăcat cu flori şi te-am ascuns în viaţa mea
Pustie
Am luat un vis şi l-am păstrat în noaptea noastră
Târzie
M-a mângâiat un răsărit pe buzele-mi prea triste
Cu rouă
Şi mi-am dorit atunci, de sus, cu-al tău sărut divin
Să plouă...
Doar gheaţa se-odihnea...
- Advertisement -