Cătălina Ponor, singura reprezentantă a României în concursul feminin de gimnastică artistică din cadrul Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro a afirmat, marţi, 16 august, într-o postare pe pagina sa de Facebook, că nu se va retrage din activitate la cei 29 de ani pe care îi are şi se gândeşte să participe şi la JO din 2020, de la Tokyo.
”Cu mâna pe inimă vă spun că nu renunţ şi tot ce s-a întâmplat până acum mă face să mă gândesc serios la Tokyo 2020”, spune Ponor în finalul unei lungi ”scrisori” postate în reţeaua de socializare în care îşi expune problemele cu care s-a confruntat în ultima perioadă şi polemica iscată în jurul participării sale la JO 2016 în dauna altei gimnaste, Larisa Iordache.
Ponor începe referindu-se la evoluţia sa din finala de la bârnă, în care s-a clasat pe locul 7.
”15 august…A fost o zi extrem de grea şi tensionată pentru mine… De ce? Credeţi că mie mi-a fost uşor sau îmi este uşor? Sunt ani de munca în spate, nivelul a crescut, gimnastica nu mai e ce era înainte. Acum ori câştigi cu acrobatica foarte dificilă ori cu artistica făcută perfect. Eu am încercat să le combin şi am greşit pentru că presiunea a fost extrem de mare. Fiind singura gimnastă care a reprezentat România, trebuia să mulţumesc într-un fel sau altul pe toată lumea, chiar dacă nu mai aveam nimic de dovedit, poate doar mie să îmi mai dovedesc încă o dată că pot! Îmi pare rău că atunci când mi-am dat seama că integralul a ieşit prost nu am făcut şi coborârea care a fost pregătită pentru finală”, scrie Ponor.
”Aş zice chiar m-am simţit mai în formă decât la 16 ani. Și aş fi putut dacă nu simţeam ca o mâna care voia să mă dea jos de pe aparat toate comentariile şi undele negative că nu meritam să fiu la Olimpiadă. Mi-am dorit prea mult, mi s-a rupt sufletul, am plâns toată noaptea şi la un moment dat voiam să mă opresc şi nu puteam, nu mi-a fost uşor să nu pun la suflet tot ce vedeam sau auzeam în jurul meu şi în reţelele de socializare sau presă şi nu îmi este uşor nici în continuare!”, a spus Cătălina Ponor.
Gimnasta mulţumeşte lui Dumnezeu pentru psihicul extrem de tare pe care îl are şi precizează că a văzut toate bârfele şi comentariile negative din jurul său.
”Sătulă fiind de toate răutăţile care au început după Europene, am vrut să fie bine, să fie bine pentru mine, pentru România, pentru cei care mi-au fost alături, care au luptat cu mine zi de zi, care m-au încurajat la fiecare pas, care ştiu prin ce am trecut, câte piedici am avut, câte vorbe urâte aruncate în mine fără rost!”, mărturiseşte Ponor.
Cătălina Ponor, care va împlini 29 de ani pe 20 august, a comentat şi în legătură cu vârsta sa, un alt motiv de polemică în gimnastica românească:
”Oare la 29 de ani sunt babă, când sunt N gimnaste în lumea asta trecute de 30 de ani? Dar e mai greu de ştiut fiindcă nu toate au rezultate care să le ţină lumea minte! Urâtă? Poate sunt, nu ştiu, nu toată lumea e fotomodel, nici nu am fost şi nici nu sunt un sportiv stil pitzi să nu pot sta fără unghii false, fără păr vopsit, gene false sau mai ştiu eu ce minunăţii de genul, fiindcă sunt prea concentrată la ce am de făcut! Scorpie?
Din păcate, aici am să vă spun cu mâna pe inimă că multă lume după ce mă cunoaşte personal îşi retrage cuvintele, pentru că de foarte multe ori, chiar dacă nu arăt, sunt o persoană mai mult decât săritoare, nu port pică, nu port ură, nu îmi doresc ca altul să se lovească sau să păţească ceva, întotdeauna am fost acolo atunci când a fost nevoie de mine, dar asta ştiu numai acele persoane care îmi sunt alături şi la bine şi la rău, nu persoanele false care acum îţi zâmbesc şi după câteva secunde se întorc cu spatele şi te bârfesc fiindcă nu te suportă! Fiţoasă?
Faptul că am o mască pusă când mă antrenez sau când sunt în concurs dovedeşte cât de mult îmi doresc să fac ceva, dar persoanele frustrate nu vor vedea niciodată adevărata mea faţă, iar cei care ajung să mă cunoască chiar şi pentru prima oară îmi spun ……’Mă crezi că nu am crezut o secundă că eşti aşa cu bun-simţ şi atât de cumsecade?”…...
Ponor rememorează şi momentele în care a pus umărul la performanţele lotului feminin de gimnastică.
”Începând cu anul 2003 oare cine a făcut parte din echipă până în prezent? Oare rezultatele cele mai bune din 2003-2004 ale cui au fost? În 2005 cine a reprezentat România şi a venit cu medalie de bronz la Mondiale când toată echipa era dată afară din lot? Cine a fost lângă fetele din 2006 la Europene? Cine s-a întors în mai 2007 din pauză de 8 luni, ca în 3 luni să îşi revină pentru Mondiale şi să ajute într-un fel sau altul echipa? Oare în 2011 cine a revenit după 4 ani şi o intervenţie la inimă tot pentru a ajuta echipa la Tokyo să se califice la Olimpiadă, unde am plecat singură, fără Sandra (Izbaşa, n. red.), cu fete fără experienţă şi mi-am călcat pe orice principiu că veneam dintr-o echipă campioană olimpică şi mi-am asumat din nou un aşa-zis ‘eşec’ să ne întoarcem fără medalii de la Mondiale? Si atunci am reuşit să ajut echipa să vină pe locul 4? Oare cine?
Oare în 2012, împreună cu Sandra cine a condus echipa să vină pe locul întâi la europene, încercând să dea exemplu celor mici cum să fie unite ca echipă? Oare la Olimpiadă unde toată lumea spunea, inclusiv antrenorii, că noi nu vom ieşi pe podium din cauză că Larisa (Iordache, n. red.) este accidentată, oare cine a tras şi cu dinţii din nou cu Sandra pentru echipă ca să ieşim în primii trei? Oare acum, după ce nu mai aveam nimic de dovedit, cine a revenit după trei ani de pauză din nou să încerce să ajute această echipă care se vedea de la Mondialul din 2014 că ceva nu funcţionează? Dupa ce m-am operat şi am tras 5 luni cu dinţii de mine când antrenorii îmi spuneau că fac de fapt fiţe şi că nu vreau să mă duc la recalificări, că nu mă doare nimic chiar dacă plângeam de durere în sală şi din ianuarie până în ultima săptămână înainte de primul concurs mi-am tot rupt gamba fiindcă încercam din răsputeri să îmi revin să ajut echipa la test event.
Oare cine a fost nebuna care s-a apucat să facă sărituri direct în concurs la recalificări încât era să îşi rupă picioarele, numai să mai bage un punct în plus echipei (…). Oare toate astea nu contează? Oare toţi aceşti ani e ca şi cum nu am făcut nimic pentru echipă? Se pare că mulţi au uitat de câţi ani sunt eu în gimnastică, se pare că mulţi au pierdut respectul faţă de un sportiv care şi-a dedicat toată viaţa unui sport, sacrificând tot ce înseamnă viaţa unui om numai să simtă rodul muncii lui de 25 de ani şi să facă mii de români să se simtă mândri!!”, scrie Cătălina Ponor.
Gimnasta mărturiseşte că uneori se simte mai apreciată de străini decât de români, străini ”care şi-au dorit mai mult decât mulţi români” ca ea să poată face un rezultat bun la JO 2016.
”Mulţi au aruncat cu pietre când au aflat că voi concura pentru România la a treia mea Olimpiadă, pardon din nou, a treia Olimpiadă, să o mai zic o dată!!!! Aaaa, să nu uităm, cică au ieşit şi 5 medalii olimpice! Unii nu mai sunt impresionaţi de acest rezultat fiindcă au fost învăţaţi prost şi îl văd ca pe trecut. Aşa e, a fost acum ceva timp în urmă, dar uitaţi-vă bine, personal eu nu văd ca în viitorul apropiat să mai facă vreo gimnastă un asemenea rezultat”, mai spune Ponor.
Cătălina Ponor, triplă campioană olimpică şa JO 2004, le-a mulţumit celor alături de care a lucrat, antrenorul Lucian Sandu, Mihaelei Dobranici, medicul lotului feminin, lui Toma Vasilescu, fizioterapeutul, lui Florin Aştefanei, fanilor adevăraţi care au fost alături de ea din clipa în care a intrat în lot. Nu a uitat să le mulţumească şi antrenorilor Mariana Bitang şi Octavian Bellu, care au încurajat-o mereu, chiar dacă nu au fost în sală. De asemenea, Cătălina mai spune că doar trei dintre fetele de la lot au fost alături de ea şi au susţinut-o, iar ”restul 7 într-o altă bisericuţă”.
Ponor le mulţumeşte şi celor care nu şi-au dorit să ajungă până aici, pentru că au ambiţionat-o să muncească pentru a dovedi contrariul”. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Catalina Ponor)
