Castellfollit de la Roca este unul dintre cele mai pitoreşti sate din comunitatea autonomă Catalonia, în Spania. Satul este situat pe o fâşie îngustă de rocă bazaltică, pe lăţimea căreia abia de încap două case, stâncă ce se ridică la o înălţime de 50 de metri şi se intinde pe un kilometru.
Această mică zonă locuită este mărginită de confluenţa râurilor Fluvia şi Toronell, între care oraşul se ridică spectaculos pe stânca de bazalt. Cu o suprafaţă de mai puţin de un kilometru pătrat, Castellfollit de la Roca este unul dintre cele mai mici sate din Spania.
Priveliştea cu biserica şi casele ridicate pe marginea prăpastiei de bazalt a devenit una dintre cele mai fotografiate şi imaginea cu cea mai mare popularitate din această regiune.
Faleza de bazalt pe care este situat satul s-a format ca urmare a acţiunii erozive a râurilor Fluvia şi Toronell asupra rămăşiţelor fluxurilor de lavă din erupţiile vulcanice care au avut loc cu mii de ani în urmă. Când s-a întărit, lava a devenit bazalt, o rocă foarte dură, care ia diferite forme, în funcţie de răcire, de contracţie şi de distribuirea la care este supusă lava.
Faleza este rezultatul a două fluxuri de lavă; primul a avut loc în urmă cu 217.000 ani, originea ei se află în zona satului Batet şi a dus la formarea de straturi subţiri. Al doilea flux de lavă, aşternut mai recent de la vulcanii din Begudà, are 192.000 de ani vechi şi s-a întărit în forme prismatice.
Aşezarea Castellfollit de la Roca are originile în timpurile medievale şi constă din scuaruri şi străzi întunecate, înguste. Casele sunt în mare parte construite din rocă vulcanică. La capătul stâncii se află piaţa Josep Pla, de unde se poate vedea o panoramă spectaculoasă.
Amplasarea strategică a satului, precum şi poziţia sa în mod natural avantajoasă pentru apărare pot fi apreciate pe deplin de acolo. Pe o parte a falezei se află biserica veche cu hramul Sant Salvador, care datează din secolul al XIII-lea.
Aproape de aşezarea veche, unde se întâlnesc râurile Fluvia şi Toronell, se află o zonă cu loturi de pământ mici, cultivate de locuitorii satului şi separate cu ziduri de piatră.
De-a lungul acestor parcele se poate face o excursie spre Parcul Natural, de unde se poate vedea nu numai prăpastia, dar şi locuri arheologice, canale şi diguri care captează apa pentru a produce energie hidroelectrică.
Partea modernă a satului, cu piscine şi facilităţi de petrecere a timpului liber, a devenit un loc de adunare pentru locuitori, tineri şi vârstnici.(Traducere şi adaptare după amusingplanet.com, Foto:flickr.com, fotosimagenes.org)
