Vasile Voiculescu s-a născut la 13 octombrie 1884 la Pârscov, în judeţul Buzău, fiind al şaselea copil al familiei Costache şi Sultana Voiculescu, gospodari de mijloc din localitatea de pe valea râului Buzău.
Autorul „Ultimelor sonete” mărturiseşte: „sunt născut la ţară, ceea ce socotesc că e cel mai mare noroc din viaţa mea. Părinţii mei, oameni simpli, au fost pioşi… Practicanţi moderaţi, fără habotnicie, religia a fost însă pravila, enciclopedia vieţii practice… Trăiam însă o viaţă autentic rurală, ritmată de anotimpuri, poruncită de natură, însăilată pe datine şi străvechi obiceiuri…”
Actuala casă memorială a fost reconstruită în perioada 1973-1987, prin contribuţia unor unităţi economice din Buzău, acţiune finalizată sub coordonarea sociologului Gheorghe Petcu, fiind amenajată muzeal de profesorul Marius Constantinescu, directorul Muzeului Judeţean Buzău.
În 1973, Comitetul judeţean de partid Buzău a luat hotărârea amplasării unui bust de bronz al scriitorului în faţa casei părinteşti care încă mai rezista vremurilor la Pârscov. Lucrarea a fost executată de sculptorul Oscar Han şi a fost amplasată pe un soclu de piatră de Măgura la 13 octombrie 1974, când s-au împlinit 90 de ani de la naşterea scriitorului.
„Vechea casă, aflată într-o stare avansată de deteriorare, datorată celor peste o sută de ani de existenţă, la care se adaugă şi cele trei mari cutremure care trecuseră peste ea, a fost demolată şi a fost reconstruită, pe acelaşi amplasament, respectându-se întru totul vechea arhitectură”, explică istoricul Mircea Tănase, doctor în istorie.
„La vremea ei, casa, situată în zona de luncă a satului Pârscov, era destul de mare, cu patru camere, situate de-o parte şi de alta a unui coridor lung, cu o galerie şi un pridvor în partea din faţă, pe latura de sud. Pentru reconstrucţia acesteia a fost nevoie de sprijinul material al unor întreprinderi economice din judeţ, în special Întreprinderea de Sârmă şi Produse din Sârmă Buzău. S-a reuşit astfel construcţia unei case solide, din cărămidă şi beton, acoperită cu şindrilă, care ulterior a fost înlocuită cu tablă zincată”, a declarat sociologul Gheorghe Petcu, coordonatorul acestui proiect.
Casa are patru camere mari şi una mai mică, hol, prispă, foişor şi pivniţă, iluminare electrică. Casa memorială a fost inaugurată în octombrie 1989, Muzeul Judeţean Buzău organizând aici o expoziţie comemorativă temporară. Iniţial, până la amenajarea definitivă a casei memoriale, aici a fost amplasată şi biblioteca comunală.
Expoziţia este organizată în cele patru camere principale şi hol, a cincea cameră având rolul de depozit. S-a încercat şi s-a reuşit, în mare măsură, reconstituirea camerei în care s-a născut scriitorul, precum şi a salonului familiei Voiculescu. De altfel, întreaga casă reuşeşte să evoce spaţiul familial în care s-a născut şi a crescut poetul şi prozatorul Vasile Voiculescu, punând în acelaşi timp în valoare opera şi personalitatea complexă a acestuia.
În prima încăpere, materialele documentare oferă vizitatorului posibilitatea informării despre copilăria şi tinereţea poetului, studiile făcute la Buzău şi Bucureşti, căsătoria cu Maria Mittescu, periplul profesional ca medic în diferite localităţi din ţară şi în Bucureşti. Fotografiile de familie, scrisorile trimise părinţilor şi soţiei sale, obiectele de uz personal, teza de licenţă, documentele personale, brevetele şi decoraţiile expuse conferă expoziţiei caracterul de autenticitate. Acestora li se adaugă obiecte de artă populară care reliefează pasiunea de culegător de folclor a scriitorului, vânător şi drumeţ pe meleagurile buzoiene. O serie de fotografii ilustrează prietenia lui Vasile Voiculescu cu Alexandru Vlahuţă, Tudor Vianu, Ion Pillat, G.D. Murgu.
Sunt expuse în continuare manuscrise, cărţi cu autograf, volume din opera voiculesciană, reviste la care a colaborat (Revista Fundaţiilor Regale, Lamura, Gândirea etc.), toate menite să reliefeze bogata activitate de poet, prozator, dramaturg, publicist, editor, conferenţiar la Radio. O serie de exponate ne vorbesc despre perioada 1958-1962, anii în care Vasile Voiculescu a trăit drama închisorilor comuniste, victimă în procesul „Rugul Aprins”, mişcarea spirituală de la Mănăstirea Antim din Bucureşti.
A doua încăpere, cea în care s-a născut scriitorul, reconstituie o cameră de locuit, cu mobilier şi ţesături specifice epocii şi zonei. Numeroase piese de ceramică, farfurii decorate, ulcioare, străchini, căni etc, o roată de tors, un scaun ţărănesc, mai multe icoane pe sticlă şi lemn, evidenţiază pasiunea scriitorului pentru arta populară.
Cea de-a treia încăpere, care reconstituie salonul familiei Voiculescu, este bogat ilustrată cu panouri şi vitrine în care exponatele reliefează contribuţia scriitorului la dezvoltarea literaturii române, precum şi modul în care a fost receptată şi preţuită opera sa. Sunt evidenţiate astfel instituţiile culturale, de învăţământ şi medicale care îi poartă numele, medaliile comemorative, cărţile referitoare la viaţa şi opera sa, ediţii ale operei sale în limba română şi în limbi străine. Atmosfera salonului este întregită de câteva piese de mobilier care au aparţinut scriitorului în casa de la Bucureşti, piese de mobilier florentin, tablouri, icoane, ţesături, obiecte de artă decorativă etc.
Cea de-a patra cameră, destinată acţiunilor comemorative, mobilată cu piese de mobilier specifice, are expuse mai multe panouri cu fotografii de la diferitele manifestări la care au luat parte personalităţi de frunte ale vieţii sociale şi culturale buzoiene şi naţionale.
Pe hol sunt expuse un bust al scriitorului, mai multe lucrări de grafică cu aspecte din opera sa şi din zona Buzăului, fotografii, dintre care una reprezentând vechea casă, o hartă cu toponimele buzoiene regăsite în opera voiculesciană.
Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău – d. 26 aprilie 1963, Bucureşti) scriitor şi medic, s-a distins în principal ca poet şi prozator (a fost şi dramaturg). S-a născut în comuna Pârscov, judeţul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu (ulterior scriitorul luând numele de Voiculescu), gospodar cu stare, şi al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Şcoala a început-o în satul Pleşcoi, Buzău în 1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” şi apoi la Liceul “Gheorghe Lazăr” din Bucureşti.
Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1902 – 1903) şi le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obţinut în 1910. S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii şi scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în Convorbiri literare (1912). A practicat medicina la ţară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuţă. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din acelaşi an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul Din Ţara zimbrului şi alte poezii (1918).
A fost membru titular al Academiei de ştiinţe din România începând cu 21 decembrie 1935. A decedat în anul 1963. (Text: Agerpres, Foto: skytrip.ro, ziarullumina.ro, Video: youtube.com)
