Atribuţiile preşedinţilor europeni

0
22

depunere-juramant-presedinte

La 8 noiembrie 2016, Statele Unite ale Americii aleg un nou preşedinte, între candidaţii Hillary Clinton (democrată) şi Donald Trump (republican).

În majoritatea statelor europene, rolul şi atribuţiile preşedinţilor sunt cu totul altele decât cele ale unui preşedinte american. În ţările cu regim semiprezidenţial, cum ar fi România şi Franţa, preşedintele se poate implica în diferite domenii şi, în special, în domeniul politicii externe şi al apărării naţionale.

Și modul de alegere al preşedinţilor din ţările europene este diferit faţă de sistemul american de alegeri prezidenţiale.

Astfel, în Italia, preşedintele Republicii este ales de ambele Camere ale Parlamentului, în timp ce în România şi în Franţa şeful statului este ales de către cetăţeni prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Preşedintele Italiei are un mandat de şapte ani spre deosebire de Franţa şi România, care îşi aleg preşedintele pe cinci ani, sau de SUA pentru un ciclu prezidenţial de patru ani. În SUA, preşedintele nu este ales prin vot direct, ci printr-o procedură indirectă, bazată pe Colegiul Electoral, format din electori nominalizaţi de fiecare stat federal.

O altă deosebire între Italia, România şi Franţa, este vârsta care trebuie să o aibă candidatul la funcţia de preşedinte. În Italia, orice cetăţean care împlineşte cincizeci de ani şi se bucură de drepturile civile şi politice poate fi ales şef al Republicii, pe când în România şi Franţa orice cetăţean care se bucură de drepturile civile şi politice poate candida la şefia statului, dar trebuie să fi împlinit vârsta de 35 de ani. Candidaţii la Casa Albă trebuie să aibă cel puţin 35 de ani şi să fie cetăţeni americani, născuţi în Statele Unite.

Conform Constituţiei Republicii, preşedintele Italiei este şeful statului şi reprezintă unitatea naţională. Printre altele, el fixează data alegerilor şi stabileşte prima întrunire a Parlamentului. Preşedintele italian autorizează prezentarea proiectelor de lege aparţinând Guvernului; promulgă legile şi emite decretele cu valoare de lege; fixează referendumul popular; numeşte, în cazurile prevăzute de lege, funcţionarii de stat; acordă decoraţii; acreditează şi primeşte reprezentanţii diplomatici; ratifică tratatele internaţionale, după autorizarea prealabilă a Camerelor, dacă acest lucru este prevăzut; este Comandantul forţelor armate şi prezidează Consiliul Suprem al Apărării, etc.

Preşedintele Franţei este şeful de stat ales şi deţinătorul titlului de co-principe al Andorrei şi Marele Maestru al Legiunii de Onoare. Spre deosebire de cele mai multe dintre celelalte funcţii de preşedinte din ţările europene, postul de preşedinte al Franţei este unul foarte puternic din punct de vedere politic, în special în ceea ce priveşte politica externă. Cu toate că procesul legislativ este efectuat şi supervizat de premier şi de către Parlament, preşedintele Franţei are o influenţă semnificativă asupra acestuia, fie în mod formal, fie datorită puterilor constituţionale.

Probabil, cea mai importantă putere a preşedintelui francez este aceea de a alege prim-ministrul. De asemenea, preşedintele Franţei are puterea de a dizolva Adunarea Naţională; poate propune, în anumite condiţii, aprobarea legilor prin referendum naţional; numeşte anumiţi oficiali (cu acordul Guvernului); îi numeşte pe unii dintre membrii Consiliului Constituţional; are un rol de reprezentare şi primeşte ambasadorii străini, etc.

Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. El desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

Totodată, are de îndeplinit următoarele atribuţii: îi revocă şi îi numeşte pe unii dintre membrii Guvernului; adresează mesaje Parlamentului; acordă graţierea individuală; conferă decoraţii şi titluri de onoare; încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern; este comandantul forţelor armate şi are funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, etc.

În Republica Federală Germania, preşedintele este şeful statului, pe scara ierarhică cel mai înalt organ constituţional al ţării. Conform Constituţiei, puterea sa din cadrul sistemului politic este limitată, conţinând în primul rând sarcini reprezentative. Preşedintele federal este ales pentru cinci ani de către Adunarea Federală („Bundesversammlung”), un organ constituţional care se întruneşte exclusiv în acest scop.

Preşedintele Federaţiei Ruse este, ca şef al statului, ocupantul celei mai importante funcţii executive. Puterea executivă este împărţită între preşedinte şi prim-ministru, care este şeful guvernului. Preşedintele este ales pentru un mandat de şase ani, prin vot direct de toţi cetăţenii ruşi cu drept de vot. Preşedintele trebuie să fie cetăţean rus, să aibă cel puţin 35 de ani şi să fi locuit în Rusia pentru o perioadă de cel puţin zece ani înaintea alegerilor. (Text: Agerpres, Foto: bittv.info)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.