Akira Kurosawa s-a născut la 23 martie 1910, într-un cartier al oraşului Tokio. Fiind cel mai mic fiu din cei opt copii ai unui profesor de sport, Kurosawa urmează cursurile şcolii elementare Morimura Gakuen, se mută apoi la cea din Kuroda, iar în 1927, termină cursurile gimnaziului Keika.
Se înscrie la Academia de Arte, dar nu reuşeşte la examenul de admitere şi se instruieşte în această direcţie ca autodidact. Studiază cu predilecţie pictura occidentală, iar unele dintre tablourile sale sunt expuse. Ca membru al Asociaţiei Artiştilor Proletari (1929-1932), încearcă să-şi câştige existenţa şi ca pictor. În cele din urmă, reuşeşte să lucreze ca ilustrator.
În 1935, îşi încearcă norocul ca autor şi asistent de regie de film. Kurosawa se angajează la Societatea de Film PCL – Photo Chemical Laboratory (mai târziu Studiourile Toho) şi devine asistentul de regie al lui Kajiro Yamamoto, cel mai important regizor de film la acea vreme din Japonia. După ce scrie aproximativ 50 de scenarii, în 1943, semnează regia filmului „Legenda Judo-ului”. Îşi găseşte un stil propriu în cel de-al optulea film al său intitulat „Îngerul beat”(1948). Pentru filmul „Rashomon”, turnat în 1950, a fost distins cu „Leul de aur”, devenind astfel celebru şi în Occident.
Kurosawa ecranizează romanul „Idiotul” al lui Dostoievski („Hakuchi” – 1951), „Azilul de noapte” al lui Gorki (1957) şi piesa shakespeareiană „Macbeth” (în filmul intitulat „Castelul din pădurea împăienjenită” – 1957).
Universul autorului său preferat, Dostoievski, îl regăsim în multe dintre filmele regizate de el. Filmele despre samurai semnate de Kurosawa, cum ar fi: „Cei şapte samurai” (1954), „Fortăreaţa ascunsă” (1958), „Yojimbo” (1961), „Sanjuro” (1962), au contribuit esenţial la reînvierea genului western, prin care Kurosawa devine străbunicul aşa-numitelor western-uri italiene, iar filme ca „Pentru un pumn de dolari” (1964), în regia lui Sergio Leone, sunt remakeuri ale filmului „Cei şapte samurai”, „Yojimbo”. Caracterul experimental al filmelor sale şi stilul său de lucru perfecţionist sunt deseori criticate în Japonia.
După eşecul înregistrat cu primul său film color „Dodes’ka-den” (1970), pe care Kurosawa îl realizează în studiourile sale personale, întreaga industrie japoneză se dezice complet de el. Dezgustat, în 1971, încearcă să-şi curme zilele. Abia în 1975 poate să mai turneze un nou film, de astă dată în Uniunea Sovietică, unde realizează „Uzala, kirkizul” (1975). Următoarele sale succese cinematografice, filme istorice, apar cu sprijinul financiar al producătorilor americani Francis Ford Coppola şi George Lucas. A fost premiat în 1980 la Cannes cu mult râvnitul „Palme d’Or” şi copleşit cu laude.
Următorul film, „Ran” (1984), o adaptare după „Regele Lear” al lui Shakespeare, a fost aclamat de critica de specialitate ca fiind capodopera cinematografică a lui Kurosawa. Ultimul său film, „Madadayo” (1993), povesteşte istoria scriitorului Hyaken Uchida, decedat în 1971, scriitor pe care regizorul l-a apreciat foarte mult. Dintre creaţiile sale mai amintim: „Căsătoria tigrului” (1945), „Nimic nu regretăm din tinereţea noastră” (1946), „O duminică minunată” (1947), „Câinele sălbatic” (1949), „Scandal” (1950), „Să trăieşti o dată cu adevărat” (1951), „Raport despre o fiinţă vie”, „Viaţă sub teroare” (1955), „Tronul însângerat”, „Cei răi dorm liniştiţi” (1960), „Tsubaki” (1962), „Între cer şi iad” (1963), „Barbă-roşie” (1965), „Vise” (1989), „Rapsodie de august” (1991).
Alte premii: Ordinul culturii japoneze (1985); „Filmul anului 1985” pentru „Ran” (Asociaţia criticilor americani pentru film); Marea cruce a ordinului de merit a Republicii Italiene (1986); Oscarul de onoare, pentru întreaga sa activitate cinematografică (1990); Premiul „D.W.Griffith” (1992); Premiul imperial japonez al Societăţii Japoneze de Artă (1992). Numit „împăratul cinematografului japonez”, Akira Kurosawa a murit la 6 septembrie 1998. (Text: Agerpres, Foto: lamula.pe, Video: youtube.com)
