Maurice Ravel (Joseph-Maurice Ravel), compozitor, pianist, autorul celebrului „Bolero”, s-a născut la 7 martie 1875, în oraşul Ciboure din Franţa, mama sa fiind de origine bască, iar tatăl, de origine franco-elveţiană.
Acesta din urmă, de profesie inginer, l-a încurajat şi i-a cultivat interesul pentru muzică atunci când Maurice Ravel a dovedit, de la o vârstă fragedă, aptitudini muzicale.
La vârsta de 7 ani a început să studieze pianul, iar aproximativ 5 ani mai târziu începea să compună piese. La vârsta de 12 ani a început să înveţe armonia sub îndrumarea unor profesori particulari, iar în 1889, la vârsta de 14 ani, a fost admis la Conservatorul din Paris. Aici va studia până în anul 1905, la început pianul, apoi contrapunctul, cu André Gedalge, şi compoziţia, cu Gabriel Fauré, care vedea în el „un elev foarte bun, laborios şi punctual”. Ravel avea să spună că André Gedalge, profesorul său de contrapunct, a jucat un rol foarte important în dezvoltarea aptitudinilor sale de compozitor.
A fost influenţat de muzica lui Claude Debussy. A folosit tehnici impresioniste în lucrări precum „Daphnis et Chloé” şi „La Valse”, dar a fost şi un reprezentant al clasicismului, după cum el însuşi se considera a fi sub multe aspecte. Ravel a fost profund influenţat de jazz-ul american, de muzica din Spania, Rusia, muzica asiatică, piese din folclor ş.a. Creaţia lui Ravel este admirată pentru lirismul ei, pentru feeria degajată, pentru perfecţiunea instrumentaţiei.
Pe durata studiilor la Conservator, Maurice Ravel a compus câteva dintre cele mai cunoscute lucrări, între care: „Sérénade grotesque” („Serenada grotescă”, 1893), „Pavane pour une infante défunte” („Pavana pentru o infantă moartă”, 1899), celebra „Jeux d’eau” („Jocuri de apă”, 1901), „Myrrha” (1901), „String Quartet” (1903), „Shéhérazade” (1903), „Miroirs” („Oglinzi”, 1905, compoziţie pentru pian), „Sonatine” („Sonatina”, 1905). A participat, de asemenea, de câteva ori la concursul pentru obţinerea prestigiosului „Prix de Rome” (Premiul Romei) pentru compoziţie, dar fără niciun rezultat, fapt ce s-a soldat cu un scandal în presă şi, în cele din urmă, chiar cu demisia directorului Conservatorului din Paris, Théodore Dubois.
A urmat o perioadă (1905-1913) în care Ravel compune mai multe lucrări de referinţă precum: „L’Heure Espagnole” („Ora spaniolă”) şi „Rapsodie Espagńole” („Rapsodia spaniolă”) (1907), „Gaspard de la nuit” („Gaspard al nopţii”, 1908, compoziţie pentru pian), „Ma Mere l’Oye („Mama mea, gâsca”, 1908), „Valse Nobles et Sentimentales” („Valsurile nobile şi sentimentale”, 1911). Unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale este colaborarea cu impresarul rus Serge Diaghilev de la „Baletele Ruse”, pentru care a compus capodopera „Daphnis et Chloé” (1912). În această perioadă îl întâlneşte pe Igor Stravinsky. Compozitorul rus avea să spună despre Ravel că este ca un „ceasornicar elveţian”, datorită atenţiei sale neîntrecute pentru detalii.
În timpul Primului Război Mondial, din cauza constituţiei sale fragile a fost trimis pe front ca şofer de camion. În 1916 se îmbolnăveşte însă, astfel că în 1917 este demobilizat. În acelaşi an compune „Le Tombeau de Couperin” („Mormântul lui Couperin”), o suită de şase piese pentru pian, dedicate prietenilor morţi în război. Au urmat „La Valse” („Valsul”, 1920), „L’Enfant et les Sortileges” („Copilul şi vrăjitoriile”, 1919-1925), „Chansons madécasses” (1922), „Tzigane” (1924), celebrul „Boléro” (1928), „Concerto pour la main gauche” („Concertul pentru mâna stângă”, 1930), „Don Quichotte a Dulcinée” (1932) ş.a. Pe lângă lucrările pentru pian şi orchestră a mai compus lieduri şi muzică de cameră. În 1928, efectuează un turneu de concerte în SUA şi Canada, considerat un mare succes. Cu acest prilej cunoaşte mai multe celebrităţi, între care şi pe Gershwin.
Maurice Ravel nu s-a căsătorit niciodată. Implicat, în 1932, într-un accident de automobil, suferă tot mai mult, începând din 1933, de pe urma unei afecţiuni cerebrale, având dificultăţi de vorbire, de scriere şi memorie. Supus unei operaţii pe creier la 17 decembrie 1937, Ravel intră în comă şi nu îşi mai revine, murind la 28 decembrie 1937, la Paris. A fost înmormântat în cimitirul din Levallois, o suburbie a Parisului. Casa sa din Montfort-l’Amaury, în apropiere de Paris, unde a trăit din 1921 până la moarte, a devenit muzeu. (Text: Agerpres, Foto: medias.medici.tv, Video: youtube.com)
